poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1940 .



in ziua cand copilaria-si ratacise verva
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [raduliana ]

2002-03-18  |     | 



îmi saltă-n neștiute ceruri gândul,
îmi rupe cețuri vii sădind din lacrimă suis,
mă poartă pasul greu pieziș
și nu știu unde-mi e pământul

din muzici vechi aduc speranței seva
cerșesc din când în când măcar o șoaptă
acelui vânt subțire stârnit pe fruntea coaptă
în ziua când copilaria-și rătăcise verva

mă strânge-n vise mama, n-avu cine să-i spună
de unde izvoraște dorul - când ai copii să-i ții aproape
nebănuit de iute,în alt timp ceru' o să-i îngroape
în depărtări pe care tu, nu le da-i de urmă

îmi crește uneori în piept un ghem ciudat
de foc, exaltă-n bucurie neștiută, curată
străin imbold din inimă încet tresaltă
și-mi trece apoi în plâns ușor, ca de copil uitat

pe geamuri curg lipezi, verticale mări;
de umeri lin mă strâng pereții gri
revăd întreaga vieață, numai într-o zi
de parcă atât a fost, născut sunt ieri !?

îmi saltă-n neștiute ceruri gândul,
îmi rupe cețuri vii sădind din lacrimă suiș,
mă poartă pasul greu pieziș
și nu știu unde-mi e pământul

mă răsucesc în vreri, adun în palmele căuș
dorinți uitate, vise coapte-n cuib înalt
căzute-s toate printre degete, pe asfalt;
și-mi fac azi, călcându-le, un nou urcuș

cea mai rămas din zi, o împart cu taină
ascund în literă sculptând, lumina,
norocul, dorul, frica chiar și vina
și-i fac singurătății nouă haină

să-i placă, să-i fie dragă, să nu răsară un mâine
dospit în noapte într-o altă lume
iutându-mă în zori pe umbra unui nume -
de-mi pleacă și singurătatea, ce îmi mai rămâne !

din muzici vechi aduc speranței seva
cerșesc din când în când măcar o șoaptă
acelui vânt subțire stârnit pe fruntea coaptă
în ziua când copilaria-și rătăcise verva

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!