Săpând adânc din sânge-n amintire
Arcașul negru un cuvânt ochește
Să-mpovăreze jertfa ce-mplinește
Cu truda tainei templul de iubire.

A-ncălecat. Furtuna se pornește
Cu șfichiul urii, sumbră prevestire.
Între copite a surpat zidire
De cuget blând ce în adânc dospește.

Turbată tânguire de durere
Revarsă slova frântă-n aprig vânt.
Împrăștiat în zări, fără avere,

Și doborât de-a-ntregul la pământ,
Verbul cel searbăd s-a făcut tăcere,
Acoperit cu-ndoliat veșmânt.


23 februarie 2005