acum , cand intorc spatele unei vieti atat de gri , ma intreb unde au disparut toate florile...
oare ce-am gresit?
inocenta , nebunie , ironie – o realitate rece ca piatra
chiar credeai ca suntem vesnici?
am fost in lacrimi …speranta mi-a murit acolo…
dar, acum sunt aici , nu vreau sa plec …
sunt captiv in timp…ma cuprinde un miracol al schimbarii si al sperantei
daca adevarul doare , pregateste-te de durere …
chiar credeai ca suntem vesnici?
am vazut nevazutul , am experimentat din raul intelegerii , in mintea mea , am priceput.
un vis al dragostei , realitatea inchizandu-si incet portile , evadarea pe moarte
vreau inapoi ! du-ma inapoi
o inundatie de lacrimi se leaga de sufletul meu din trecut.
acum , cand inchid ochii
viziunea-mi moare , acum cand imi iau ramas bun de la omenire

nevazutul , eternitatea !!!