Copacu-și crăcănase trunchiul
Să-i facă loc Nefericirii;
Și-ntră Nefericita-ntrânsul
Și-mbătrâni în loc săracul.
Plânse …

Crezuse că în el Nefericirea
Putea să prindă-a căpăta
Nebănuite-aprinse daruri
Și forțele de vrajă.
În taină …

Magia n-a ținut cu el
Și falnicul stejar de munte
Își dase jos cojocu-i verde
Și-și duse duhu-n casa zeilor…
Sperând …

Dar nu murise-n sinea sa
Și-mi povesti că el voise
A se-ntâmpla întocmai
Pentru a uita de viață.
Înțelepciune …

Și-uitase și de viață
Și de moarte.
Uitase c-apucase
Să vadă timpul Lumii.
Uitase c-a fost martor
Al propriului destin.
Veșnică …

Văzuse-ntreaga viață-nainte de-a murii!