CHIAR DACA...

Chiar dacă seara, tandru, picioarele îți spală,
Iar dimineața, leneșă, în sărutări te scoală,

Chiar de-i vei umple casa de glasuri cristaline,
Și un palat vei face din câteva ruine,

Chiar dacă grijulie, te pune la icoană,
Te ia și-și oblojește cu tine orice rană,

Chiar de-o urmezi statornic, în hău’-ntunecat,
Pe crestele semețe, ori credincios în pat,

Chiar de-a muri de-odată și va-nvia cu tine,
În clipa când cu zeii de mână te vei ține,

Privește-mă atent și ascultă-mă ce-ți spun,
Femeii, niciodată, nu poți să-i fii stăpân!

Ianuarie 2003