mizerii pastreaza in orice miscare
romantic din fruct si pulpa de om,
ferit de inghet s-un minim de soare,
cu bani investiti in vis si in somn.


il doare aorta, stoarsa cu grija,
prea tare, prea brusc, dar mult prea incet,
de suflet, o inima legati-i c-o tija,
cu mult plumb in piept, cu mult plumb in piept.


afara, dementii ii calca pervazul
si ploua, si ploua, de tot statator,
iar noaptea-i cedeaza din prima extazul
si plange din nastere, nu plange din dor.


din viata s-alege o lesa precoce,
din frica de spatiu si criza de iad,
prea mult se conserva, prin singura voce
contine-un infern de sine legat.


din bestii de astazi, din bestii carnoase
'si conduce iar pasii, tarat pe genunchi,
in patul jegos isi lasa doar oase,
retras intr-un colt, retras intr-un unghi.


si plange, in tampla glontul s-opreste,
o mama-l priveste c-un rictus cretin,
din viata regreta, dar moartea-l sporeste,
c-a fost scos cu grija din propriul destin.