unde e iarna? unde e zăpada albă de dimineața?
unde s-a ascuns șarmul rece al Crăciunului?

și totuși, e decembrie, înghețat sub un cer albastru
imposibil de pictat în alte condiții, mai vitrege.
m-ai chemat, am făcut ceva drum; cu o strângere de inimă
te urmez în curte, parcă aștept să sară pe mine balauri...
dar nu sunt decât un frate, doi părinți și o bunică puțin bătrână.
e cald înăuntru, soba mestecă niște bușteni în surdină;
noi, bărbații, vom face un brad să se simtă important pentru câteva nopți.
cadouri?

am plecat să (în)cântăm niște lume prin sat...
a trebuit să învăț niște colinde pe loc. noroc că ai luat o cărticică cu tine.

ești lângă mine, veselă și mă susții (zici tu...).
și deodată sunt pierdut într-un loc care nu e al meu,
mă simt urmărit cu atenție de fiecare fereastră, fiecare câine, fiecare om
cu care fac cunoștință în casele unde ne oprim.
nu aș vrea să știi ce gândesc acum. mânuța ta e destul de grea când trebuie.

2008.01.02