Mă poartă pașii pe nisipul mării...
Aș vrea să mă gândesc,
Dar vreau să dau totul uitării:
Să nu ascult acele valuri ce izbesc
În pieptu-mi plin de dor,
De-o dorință, de dulcele fior,
De dragostea ce s-a cam prăfuit
Pe lumea crudă, pe mine ea s-a năruit...

Mă poartă visurile pe culmile raiului,
Spre locul unde mierea curge
Și unde îngerul abisilui
Străpunge pământul și-ajunge
Pe norii creionați de aripile păsărilor,
Uitând de pustietatea gândurilor...
Și-alerg în necunoscut, cu nepăsare,
Neștiind ce fac, unde mă duc,
Și calc neputincios pe fiecare floare
Ce-a mai rămas... și mă ascund.

Culoare...