Tot ce încerc e să mă gândesc la tine
Chiar și acum,scufundat vreo doi metri sub apă
Cu sunete de sticlă ce se crapă
Și vocile celor demult înecați.

Nu,nu vreau să ies la suprafață.
Sunt sigur că undeva,adânc,
Se găsește o sferă în care pot să ma inchid
Ca să mă gândesc la tine.
Sunetele de sticlă sfărmându-se
Nu sunt decât porțile care mi se deschid.

Se vede totul altfel.
Un soare cârn, oameni estompați,
Oameni estropiați
Și un cer cu fantome albe.

M-am închis aici
Și mă gândesc la tine.
Chiar și acum.
Chiar și în acest moment
Lipsit de oxigen.