m-a mușcat
statuia lângă care poposeam pentru sărutul dimineții,
rugându-mă să nu mă mai întorc
fără tine.

te-am invitat să fugi cu mine
spre răsărit
convinsă că,
amintindu-ți de acel ieri al nostru,
ai să alegi căldura mea,
nu siguranța unei vieți matematice
lângă cineva cu ochi de marmură.

rănită de vise,
am adormit pe-o uliță bogată-n salcâmi,
iar puștanii, curioși
mi-au furat sandalele.
căutându-le
m-am pierdut printre ipocriți
și comparându-i cu tine,
m-am mutat la o adresă pe care doar tu o cunoști.

am scris câte două scrisori
pe zi:
una pentru tine,
una pentru noi.

o vom citi cu nepoții la foc în ajunul crăciunului.