Când pădurea de sticle foșnește pe-aproape
Mă ridic peste cer să te strig de niciunde.
Prieten luciferic,tulburare de ape
Niciun vers de al tău nu-mi răspunde.

Prieten fără nume dăruit tristeții
Þi-ai ferecat inima în turnuri misterioase
Și cum stau uimit în pragul dimineții
Melancolii celebre-mi plouă-n oase.

La un pariu cu neprihănirea te-am pierdut
Și încă n-am murit de-atâta vină!
Și dacă iadul prin suflet mi-a trecut
L-am stors de jale până a curs lumină!

Am aflat și calea spre izvorul tinereții
Ce acum vine cumplit să ne inunde.
Prieten fără nume dăruit tristeții

Mă ridic peste cer să te strig de niciunde.