Vintilă, asta nu e o jucărie
Să întorci cheia și să meargă
Asta e o colivie
Pe care o purtăm ziua pe umeri
Și sticleții, bieții
Că sunt sumeri sau că-i numeri
S-au umplut de puf valeții
Și se fură epoleții;

Nu-i mai scutura cu sârg
Că le smulgi penele
Și când ajungem la târg
Or să-și ciugulească venele
De ciudă și de necaz
Că le iei fără să știe
Libertatea lor din colivie
Și nu mai au nici un haz
Și nu mai au nici un haz

publicată în Condorul, 2001