poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-09 | |
Cu lacrimi de durere mare
M-așez și ud în glod o urmă... Întreaga gloată-i sus, pe deal, Iar eu îngenuncheat stau palid. Și-apoi mă uit spre deal, la cruce Și văd cum cerul o cuprinde Cu norii triști care-aduc noaptea Și o tăcere de mormânt. Cei care-au plâns, cei ce strigat-au Chiar cei ce cruda răzbunare Și-au împlinit, acuma tac Căci cine are-acum cuvinte? Acum mi-e frig. Din întuneric Pământul zguduie cu mine Tot ce am eu, tot edificiul... Doar pulberea mi-a mai rămas. L-au dus la groapă. E acolo... Rămân tot nemișcat la urma Ce plină e de apă, sânge, De patimi, crime și batjocuri... Tot una mi-e să merg acasă Ori ca hoinar să fug în lume Stau și aștept. O, Doamne, spune-mi Ceva căci nu știu ce să fac. Neliniștea și deznădejdea Mă fac să văd o altă lume Ca-n zori când totul e o umbră Și-n mine simt cum vreau lumina. Din nou venit-a înserarea. Privirea mi-o îndrept spre cruce; Și-ngândurarea mi-o ia somnul Ca liniștea să mă cuprindă. În zori, trezit ca de speranță Mă uit pe jos spre acea urmă Dar nu o văd căci stă de-asupră-i Străpuns piciorul de pe cruce. Într-o clipită văd cum crește În mine templu nalt, de aur Dar nu e om cel ce zidit-a Ci e Cristos Mântuitorul. Acum prin toată lumea umblu Și port slăvita bucurie Că Domnu-i viu și ne iubește Iar Vestea Bună v-o vestesc! publicat pe http://pacesibine.tk/
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate