dar tu vrei să te stingi



urcușul acesta prin propriul sânge


încep dimineața cu căldura lui în piept
și îl îmbrățișez
fără răspuns
el merge mai departe târându-mă după sine
roșu eremit
catifea în jurul oaselor
precum un sul îngropat în pământul plin de flori

stau adesea de vorbă cu inima mea
dislexică
ești Dumnezeu? îi spun
ești trează ?
o aud cum bubuie în turn
singură cărând un copil plin cu păsări
cuibul
nu știi ce vrei, îmi răspunde
și vagabondează
tu vrei să fii aici și acolo, îmi spune
tu vrei să te încalți cu pașii care au fost înaintea ta
te vei rătăci adesea și te vei întoarce acolo unde cineva a uitat focul aprins
dar tu vrei să te stingi
să lași drumul liber altui călător
care va veni și te va locui
și abia atunci când va vedea totul prin ochii tăi
va spune
cât de frumos ar fi fost
dacă urcușul acesta s-ar fi oprit undeva
lângă o pasăre
exact în felul în care păsările adorm în zbor
visând și pentru cei care nu se opresc niciodată
la timp



Angela Furtună
19 ianuarie 2009

http://angelafurtuna2008.over-blog.com/