Sunt însurat c-o femeie acidă,
Cu pieptul păros și o față rigidă.
Ea spune despre mine, că-s prost,
Eu, ofensat îi răspund, că am fost!
- Când? Mă întreabă voalat...
- Când te-am luat.
Ea, e prima la baie,
Săpunul când o vede, se-nmoaie!
Aștept, bat la ușă și zic:
- Hai... că mă pic!
Atunci dă drumu' la apă,
Și cântă cu glas ca de iapă:
- O sole mio, o sole miooo!
- Hai, mio! Că nu mai pot să mă ți-o!!
Ea, râde.
(Îmi imaginez gingiile hâde!)
Ies afară și... ud un copac,
Din casă-i aud vocea strâmbă de drac:
- Să duci gunoiul și să bați covorul!
Ah! Trag fermoarul și-mi prind "labradorul."
Da, sunt însurat c-o femeie robot,
Nu știu la capăt cu ea, cum s-o scot!
- Pardon! Dacă eu, am defecte?
Merg noaptea în somn pe perete,
Și-mi cade proteza dentară pe jos,
Când țipă la mine că sunt... băbăcios!
Încolo... sunt pur ca o sticlă de-un kil,
M-arunc în iubire, când dau de fitil!
Da' l caut de-o vreme, prea mult, de nebun,
Că zice urâta:
- De nic nu ești bun!
Bun, sau nebun, eu sunt însurat,
C-o femeie ce-n acte-i trecută... bărbat.