De două zeci de ani, trăim femeie,
Așa cum la Oficiu, am semnat...
Dar, iată, mi-a venit azi o idee,
Mi-am amintit subit, că sunt bărbat!

Mă bați la cap în fiecare seară,
Pe-aceleași teme ce s-au demodat:
Că-n drum spre casă, ca un tren în gară,
Mă-ntorc la tine-ntotdeauna beat.

Ei, și? Eu când te-am luat, erai frumoasă,
Cuminte ca... tabloul din odaie!
Mă mai certai când rar lipseam de-acasă,
Sau când o mai făceam și eu de oaie.

Acum îți sare imediat muștaru'
Te dai la mine, ca un bodyguard!
Și doar așa-ți îneci și tu amarul,
Lovindu-mă c-o scândură din gard.

Dar nu-i nimic, de azi m-am deșteptat!
Când ești nervoasă, tac chitic,
Cât ai urla tu că-s ratat,
De-a naibii, eu voi face ciocu' mic.

Și în sfârșit, de văd că-ntreci măsura,
Cu toate că nu-s antrenat,
Am să-ți închid îndată gura;
Cu-n aspru și temeinic sărutat!