despre cum m-am întâlnit cu moartea fix lângă Charles Bukovski, kill him, he makes me sick



unde aș fi putut să ajung
de-a lungul acestui firicel de apă
înotând cu aripile mele de rechin?
Pelerinul din Aqualung face o reverență și spune:
tot ce se întâmplă cu adevarat este înăuntrul nostru
poezia ca arta de soul-touchscreen
este această călăuză
evadăm fără a dezerta
nu realul, doar dimensiunea Hausdorff a traiectoriei finale


și m-am trezit totuși pe țărmul
unde Charles Bukovski avea o erecție grandioasă
numai privind mamelonul
pe care moartea mea
și numai a mea
mi-l vâra în gură matern
diabolic atentă cu mine
și numai cu mine
pentru ca eu să încep să gust câte puțin din toate
frunze de fum și furnici cu piciorușe de iederă
crusta de mușchi a muntelui singuratic
cenușa actelor ratate
vise despre eșecul vieții de înger
ce executa comenzile de bluetooth
cu o fidelitate incomodă
(„singurul lucru care îmi lipsește e timpul de a mă răzgândi”
carne din cuvintele tranșate de măcelarul universal
pentru ca eu să găsesc că moartea e gustoasă
negația e o mângâiere
regresia materiei nu doare
neantul e un voal de neînceperi fascinante
nimicul din mine e lumină
iubire năucitoare
cu cocoașă și riduri de expresie sângerânde
și toate gusturile să-mi vină helas! dintr-o constelație de celeste dizarmonii
prin acest click al dimineții
inductoare de magnetism
promițătoare de empatie
când mă nasc din nou femeie din femeie
hard-disk-ul unui cortex
ce reface harmonia celestis
din Dumnezeu bărbat
laolaltă cu El aripile mele de rechin
înoată în apa poemului
tulburându-l



și unde ar putea să ducă
răzvrătirea
pornind de la mine în propagare centripetă
din aceste adevăruri ce se atașează de noi ca niste colaci de salvare
cuvântul - o pasăre înalt zburând
exilul - o pasăre înălțătoare
singură mi-am scris pe inima-exil tatuajele acceptând
că cel ce se exilează în cuvânt
e cel înălțat
care se înalță mereu
încă mai sus zburând către înalt
fără încetare
dar niciodată revenind pe pământ
laolaltă cu chibiții
Pelerinul din Aqualung face o plecăciune și zice că
cine a plecat o dată departe nu se mai poate retrage din îndepărtare
pentru că îndepărtarea luminează
adevărul fiecăruia
și pe al tuturor
nimic



eu dorm în minte
în mine
în zbor
Pelerinul din Aqualung adoarme în spațiile cu aer ale aripilor de acvilă
și nici nu știu când trece gustul lumesc al iubirii
precum o frescă ce se diluează în privirea pietrei
visul navighează pentru mine
înainte ca eu să mă mai trezesc
din picătura de verset
prin picătura de înălțare
căci nu de exil muream
ci de locuirea exilului în cuvinte
foarfece ascuțite
retezându-mi pleoapa
rădăcinile
tăișul sufletului și al minții
punându-mă apoi să le mănânc
să le mestec pe partea dreaptă
să le mestec pe partea stangă
sa le amestec cu saliva neon
sa le strivesc cu vârful limbii de șiragurile de dinți strălucitori
și să le scuip apoi
în cerul gurii răvășit al poemului
cum într-o lume
muritoare de foame
dar înviată în exilul din cuvinte
(„care este a doua jumătate ce se potrivește?” „exilul are gheare” „e o confuzie, animalul acela cu gheare e un sitcom cu muzica video” „în momentul în care suntem uciși, noi suntem plini de viață și ascultăm muzica acidului dezoxiribonucleic” „atât de tineri încât mergem în fiecare zi în arenă îmbarcați în jeep-uri și facem burn out” „ simfonii neterminate”„nebunia cauciucurilor care se sparg la intrarea în inimă” „plăcerea virilă de a pune frână prin ritmul cardiac” „aceasta este a doua jumătate a vieții ce se potrivește în puzzle” „betatronul din by-pass” „viața străbătută cu piciorul apăsat pe pedala de accelerație” „în timp ce nicio viteză a excluziunii nu e interzisă?” „în timp ce expulzia omului în exil e expulzia fătului în lumea retard?” „ideea e să nu megi în exil ca la shopping” „să nu te îndepărtezi de tine, doar de ceilalți” „când o gaură neagră bulimică se îndepărtează de toți pentru că se apropie de marele nimic” „ce este exilul?” „creație și sinucidere logică” „supraviețuire în Aqualung”)
și apoi am înțeles că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
încât m-a lăsat singură în această iubire-ură
ca să mă impac cu setea
cu foamea
cu neîndurarea
cu marea zbuciumată
cu flash-urile cuvintelor
cu teroarea amniosului
eu aici
fără colac de salvare
fără un petec de deșert sub călcâie
doar eu cu frumusețea din mine
eu cu splendoarea care se izbește de gratii
doar eu și El
pentru că e ceva numai între mine și El
și totul este El
Unul



pe la ora 15 fără un sfert, am înțeles ce este singurătatea pelerinului
de fapt, nu e cine știe ce



Angela Furtuna