conservatoare lupt contra invaziei de idei
ce îmi cuprinde corpul cu viteza veninului de serpi
și în încercările mele cedez
neputincioasă cum fac mereu.
îmi aștern pe hârtie într-o ploaie caligrafică
scrisoarea ca pe un ultimatum.
inspectez aerul din jur, să caut parcă
răspunsul la nevoile mele secate de iubirea lui.
arunc încă o dată în coșul plin foaia pe care
printre rândurile deformate de lacrimile-mi
stoarse afectuos vreau parcă să-mi
descriu dorința într-o dramă comlicată și
din durerea profundă a pieptului mi se înalță
un nod în gâtul unde mi se-ncurcă înăbușite
vorbele de alint.
privesc departe, peste birou în oglinda din
colțul camerei să-ntrezăresc imaginea mea ca
întruchiparea nălucii pierdute în delir.
fixată de privirile personajelor din tablouri
mă simt atât de mică, umilă creatură
ca păpușa fără mâini din fundul sacului
cu jucării.
abandonez foaia cu rândurile scrise pâna la
jumătate, îmi cuprind obrajii între palme
și ca într-o lungă meditație mă afund
resemnată în nesimțirea liniștei.