îmi așez memoriile pe frunte ca pe o blană de miel jupuită agățată în gard
ploua în mine cu găleata
vânturi de lână și vânturi turbate
plouă cuvinte și cârduri de corbi nemuritori,
am cearcăne de părinte
și riduri de câine credincios,
mâini care tremură
gândesc prin ele ca prin cabluri de curent
ce duc tot spre tine.

toate lițele duc spre tine

toate gumele și surprizele de anul nou
toate melodiile
mi-e frig de galben și strâng ca un mort palmele la piept.

vinul a prins rădăcini în mine
sunt graurul de miază-zi
alerg pedestru și am toată școala in mine
toate bancile
tot cuprinsul ..
ma dezleg de gâtlej și de piele ca de niște amintiri cu tine
simt că beau toată tâmpla,
toți câinii se-adapă cu mine
.
de acum vreau să te temi
și să asculți rânduri și rânduri
viețile nu încep niciodată
doar morțile prind culoare

toate drumurile duc spre tine.