Ce regrete profunde se nasc din dorință

Și inima bate. Trupul tău e fierbinte și arde
Și al meu și întreaga ființă.

Un zbucium tăinuit de amintiri resimt,
Un zgomot plăcut și totuși e sumbru,
căci vine din interiorul tău gol, unde
se lovește de stânci...

Tu nu ai suflet, dar cu privirea ta înghețată
Poți face minuni și zeci de inimi să bată.

Tu nu ai mâini, ți-au crescut aripi de înger,
de demon,
Dar cu atingeri fierbinți și pline de pasiune
Faci și în cea mai pustie inimă bătăi să răsune.

Poți să răstorni întreg paradisul, poți să astupi
cu petale chiar și abisul...

Și inima mea tânjește parcă după trupul tău,
Iar buzele mele așteaptă sărutul fierbinte,
Care-mi face sângele să clocotească-n vene.

Eu încă-mi presar în suflet firimituri de sărut spulberate
De aripile tale frânte, dar părând ca un munte sub soare împreunate.

Și simți că timpul s-a scurs,
Îți iei avânt și te ridici spre cer....

Ce emoție, ce dorință puternică: Eu și azi la tine mai sper,
La demonul meu cu suflet de înger...