Urzica rosie, care nu ustura, mangaie.

Plantata in curtea din spatele casei tale. Din spatele ochilor mei.
Aseara am cazut de pe gardul de hartie, pe ea. Ustura si acum.
Incercam sa te vad cum te imbraci cu pielea ta. Aia, frumoasa.
Si am cazut si am innoptat in urzica. Mangaiat pana la sange.

Trezit de neiubire, renascut in tulpini ca de vene, adorm singur.
Undeva inauntru, pe o perna umpluta cu frunze de urzica, comod.
Si afara in curte, tu ma privesti, cum stau dezbracat in urzica, iti
Dai pielea frumoasa jos si te culci langa mine, in mine, in urzica,

Incet.
Incet sa nu ne trezesti.