partea I

De ce stau frate pastravi ascunsi
De ce sunt noaptea apele cu stele
Si noi de ce ne nastem printre ursi
Sau printre ale fiare si mai rele.
De ce injura tata cateodata
Nu stiu ce domn si nu stiu ce stapan
Si fruntea lui dospeste suparata
Numai furtuni deatatea saptamani.
De ce la VIDRA soarele sub punti
Este un obraz umbrit de asteptare
Si de ce le cresc romanilor pe frunti
Ocoluri mari si semne de-ntrebare.
Frate invatat sa taci!
Caci noi tacem cand spunem ce ne doare.
Ei, isi pun urechile la usi
Si ne sapa vorbele-n spinare
Noi, ne punem suferinta-n cui
P-un tais nemarginit de coasa
Si-asteptam sa vedem ce-o fi
Din atata viscol ce-o sa iasa.
VETO nu-i asa ca de sub roata HOREA
A intrat direct in noi,
Si d-aceea moti-l mai asteapta
Cu pumnii stransi si tulnicele noi?
HOREA-i aici sub lampa
Avem un Horea-n fiecare sat
Poti fi si tu un craisor de-al nostru
Dar sa nu dai crezare la-mparat

Partea II

Balada frunzei si balada ierbii
A apelor unde adasta cerbii
A graului ce unduie-n vant
Sunt scrise toate-ntr-un nume sfant
Ne-am zis si HOREA si CLOSCA si CRISAN
Si IANCU ce-i la tebea sub gorun
Nume ce vin cu sutele de ani
Si-n vatra satului raman.
Intotdeauna am avut un nume
Cel mare, cel viteaz si cel batran
Nume ramas in timp sa-ncunune
Numele demn si vesnic de ROMAN.