Poemul unui prunc ametit

Atarnat la rasarit
de-o bucata de suflet
cunosti dupa umblet
dupa zambet cu frunze
si raul de sange de la marginea cerului
un prunc ametit

zici unu si el incepe sa planga
zici moarte si el incepe sa rada
mama
tata
tipa pruncul
iar tu trebuie sa-i canti aleluia
abia cand intelege acea fizionomie
a pasarilor ametite bietul prunc iti da voie
sa te ridici in ceruri prin sangele lui
tu plangi iar el zice unu
tu mori
iar el incepe sa rada
vai ce prunc dragalas....

mama
tata
vreau si eu sa ma nasc sub talpa
acestui prunc....

bine natafleata
ai grija de suflet
nu mai e detergent la bacanie...
..........................
ce parinti minunati......
........................

pruncul a cazut in ochii pasarii ametite
si ma vede
atarnat la rasarit
sub talpile cerului
nu ma cunoaste....zice unu...
si rade....si rade...
abia acum e Craciunul imi zice tata
lingandu-si talpa piciorului..

la rasarit..cum sunt ametit
vad atarnata o luna....
ei asta-i buna..
te pomenesti ca pruncul a plecat in ceruri...