Vezi dincolo de ceea ce încearc să-ți spun
Subjugându-ți privirea, cum fac
Demoni-n vise huind ca furtunile de nisip.
Alungă-ți din inimă spaimele
Ce ard, șuieră și mă fac să zac
Agonizând într-o frescă în chip
De hotar între lumi.
Poruncește-mi stăpână peste inima,
Ce a bătut doar în clipe de moarte
Absurdă a minții, când îmi
Spuneau cei ascunși printre oameni
Că hotarul mântuirii nu îl afli
Nici atunci când nu mai speri să-ți apară.
Și sângele meu, închegându-se,
Þi-l dau ofrandă în chip de căuș
Ca s-aducă din neanturi gândul
De sferă.
Închipuie-ți că de mâine totul
S-ar opri din rotire
Și că sufletele, atunci, ar lovi
În explozii aurii bolta înnegurată de praful
Distrugerii a tot ce există.
Închipuie-ți că mâine ar trebui
Să devii ceea ce cred eu că
Ești de fapt.
Atunci, adică mâine, ai mai avea
Nevoie să-ți spun că ești sufletul meu?
Închipuie-ți că dacă mâine
Totul s-ar opri din rotire
Am fi fericiți și am începe
Marea Odisee.