Pe-o ramura a mintii,
Uscata si-nghetata,
Inmormantata-n frunze,
Si-ascunsa de lumina...

Traiesc in intuneric,
Cu sufletu-mi pustiu;
Ma-nchid in iadul mintii,
Si sunt ca un nebun!

In inima-mi uscata,
Au adormit, demult,
Iubirea, sentimentul,
Nu le mai dau de rost.

De-as fi o stea in ceruri,
Sau pe pamant un crin!
De-as fi in mare-un peste,
Un greier in pamant...

Poate-as uita durerea,
Sau poate nici n-ar fi...
Ma rog sau ar fi altfel,
Nu vreau sa fiu un om...

-Intr-aripeaza-ti mintea!
Si zboara spre neantul,
Ce-alunga suferinta!
Imi zise-atunci un inger.

-Inchina-te la toate!
Dar nu le umili,
Caci viata-i o-ncercare...
Imi zise-atunci o stanca.

-Priveste lumea-ntrega,
Ca pe-un margaritar!
Dar nu-l dori, caci iadul,
Te-asteapta in final...!

O viata ai, ai grija!
E ca un fir de ata...
Sa n-o fortezi prea tare,
Imi zise-atunci un crin...

-De vreo eternitatea,
Sa stii ca esti un nebun!
Si noi murim odata,
Imi zise un stejar.

-Gandul imi zboara-mi ceruri,
Si sunt in paradis.
Cum a permis divinul,
Sa intre-un pacatos?

Mireasma-i dulce, calda...
Sunt ingeri peste tot!
Sunt sfinti si drepti ce-n viata,
Slujit-au lui Hristos..
.
O, nu!...simt ca e timpul,
Sa ma intorc in trup;
Raiul incet se stinge,
M-apropii de pamant!

Am reintrat in trupu-mi
Din care sa reies,
As vrea, dar nu ma lasa,
Nu vrea sa-l parasesc...

Raman inchis in trupul,
Acesta trecator...
Si-am sa astept sfarsitul,
Ca orice muritor...