Luna atarna aproape plina
Bucati de nori grei si distrati
Aluneca incet printre picaturi.
Lenevim letargic in umezeala
De toamna.
Ascultam imnul noptii tarzii
Cu sufletul tau lancezind
Intre cavitatile moi ale bratului
Meu raschirat si firav.
Aerul noptii tarzii
Inventat pentru sarutari
Ne danseaza pe piele
Ingheata orice petic umed
Nelocuit de noi.
S-a miscat,cheama in soapta
Numele meu atarnat de-un nor
Picurat in umezeala de toamna.
Ma uita, se apropie
Se ciubareste se rupe in mine
Mai aproape.. mai adanc
Tresalta,respiratia trezita.
Mainile ni se impletesc
In explorari dulci,usoare
Impartasite,reinnoite
In umezela de toamna.
Intalniri de sarutari
Delicate si grave
Construiesc repezit dorinta
Plangand razand
Intre respiratii urlatoare…
Scrijelind Colaps
De rosu obsesiv mocirlos.
Si luna
Atarna aproape plina
In umezeala de
Toamna?