Iubind ca marea


Privește, iubito, și marea și cerul
Cu stelele ce strălucesc,
Privește corola de lacrimi a lumii
În valuri ce de stânci se izbesc.

Privește tu luna, cu razele sale,
Privește nisipul etern
Și lasă-n adâncul inimii tale
Iubirea-mi profundă s-aștern.

Tu lasă imensul abisului negru
Să intre și-n inima ta
Și lasă albastrul de murmur al mării
Să cânte ca-n inima mea.

Pășește în zorii destinului sacru
Ce încă te-așteaptă arzând,
Tu uită, prin veacuri, să simți iar durerea,
S-asculți gândul meu suspinând.

Natura e viață și viața e moarte,
Iar moarte e-n tot pe pământ;
De moarte iubirea doar ne mai desparte,
Iubirea e lucrul cel sfânt.

Muri-vom în viață, trăi-vom în moarte-
Mereu împreună vom fi,
Căci, până la urmă, mai scump decât toate
Și unicul fapt e-a iubi.