Odă unei flori


Am întâlnit o roză-n cale
Și roza-aceasta, caldă, dulce,
Și-a spus iubirea ei de floare.

Eu n-am știut că vrea să spună
Aceeași rugă fără nume
Pe care-o căutam în lună

Și m-am pierdut iar în visare;
Tu, floare, te-ai plecat, amară…
De ți-am greșit, îți cer iertare.

Aș vrea parfumul tău cu mine
Să stea și să te simt aproape
Mereu de-acum: la rău sau bine.

Un trandafir ca tine fi-voi,
Născut din razele de soare
Și voi trăi cât tu trăi-vei

Iar, încruntat pe-a mele pleoape,
De vezi tu gându-mi ce suspină,
Alungă-l cât poți mai departe,

Durerea mea alină...