Tu ai o cupă


Unde e Roma din noi?
Unde e călătorul mereu în căutare…?
Pierdem pas cu pas, părând că mergem mereu înapoi,
Rătăcim printre umbre, căutând lumina din noi…
Opriți-vă puțin:
Nu mergeți cu gândul forței,
Ci cu forța gândului;
Reprezentați idealul, înlăturând
Tot ce-nseamnă uzual, și tăceți
Atâta timp cât nu e totul clar…
Nu prelungiți o agonie dictată,
Ieșiti din ritmul hazardului creat,
Nu e creația voastră ceea ce vine din instinct,
Nu vă mândriți cu niște… reacții nefaste.
Suflete, nu aștepta raiul, ci fă din tine rai:
Ca să ai iubire, fă-i din tine lăcaș,
Fă-i vatră, dă-i lumină și luptă pentru ea;
Român de ești, ai fost cândva roman
Și nu uita că-n tine ai puterea tuturor.
Chiar și cezarul scund și-adus de spate
Înfiora mulțimea, când șoapta tuturor
Îl însoțea în drumul spre cupa cu venin.
Tu ai o cupă- cerul mai poate fi senin…