O! Când deasupra-ți raza de har și tinerețe
Își îndruma cărarea să picure prin tine,
Acopereai cu mintea ce nu puteai cu firea
Și-urcai din vers mirajul în critice divine.

Din tainele simțirii și roua din privire
Încondeiai zăpada ce-ți aștepta cuvântul,
Ai coborât cu visul la muzele trecute,
Ai deslușit noi sensuri scriindu-le veșmântul.

Iar când fiorul pașnic, spumat de-nțelepciune,
Își semăna savoarea în mustul șoaptei crude,
Îndreptățeai dorința din care visătorii,
În marea de luceferi, vroiau să se cufunde.

Citând cetatea-ntreagă de genii si poeți,
Tu ai turnat simțirea în lanțul fără zale,
Ai măsurat cu gândul împânzuind sublimul,
Þi-ai înviat statuia pe soclul umbrei tale.