emblematic surâs al copilăriei
moartea surâzând pe sârmă
(jos plasa care asigură continuitatea)
aleargă animalele stenografiindu-și pașii
pe nisip pe rumeguș sub arcul cravașelor
(cineva a mai scris pe nisip)
cupola amețitoare ocrotește
neliniștea animalelor biciuite de reflectoare
(căprioare sfâșiate de soare în luminiș)
oftalmologul studiază spaima lor
copiii tragic își sinucid copilăria
mugește prelung orchestra
din gâtul ei de alămuri
în genunchi imploră clovnul
râzând cu plânsul
potop de bilete la intrare
potop de bilete la ieșire
caii se transformă în umbre pe picioroange
doar șarpele se strecoară
cum rațiunea noastră
în deșertul rece captiv
(“acest tânăr are în spate un mare viitor”)
au rămas doar scaunele în dezordine
stenogramele spaimei
catargul ancorat înspre cer –
cortul nostru
cortul nostru Doamne
ce-am mai putut face cu Apocalipsa Ta...