visam ceva foarte adevărat cum că lumina
e o oglindă înrămată de întuneric
zăream în ea într-un fel anume totul
ca și cum ar exista mai multe toturi
oglinda se afla într-o cameră spațioasă
cu tot felul de legi suprapuse și chiar mă aflam
în sufragerie încercând să repar
serviciul de ceai din porțelan chinezesc – nu-i mai funcționa
mecanismul de rotire
iar azimutul era dereglat și cred că demult eram treaz
timpul pus deoparte îmi dezvăluia
această mare minciună a devenirii
acum stau pe scaun și meditez într-un fel anume
despre dragostea pe furiș despre iubirea condiționată
iată patul s-a trezit
somnul alungat s-a izbit de geamuri
din așternut se ridică un profil extraliterar
care mă enervează și-atunci iau un creion
o bucățică de hârtie: îmi rezerv
dreptul de a mai trăi o dată