Lașitatea de-a scrie versuri


e ca și cum mi-aș potrivi cântecul
după plictisul altora.

viața mi-o ia puțin înainte,
înalță câteva restaurante la malul mării
și nici nu mai știu
dacă orchestrele vor să-mi acopere plânsul
sau să mă acompanieze,
dacă revolta nu-i umbra lașă a acțiunii,
dacă luna nu-i de plastic,
iar valurile doar un pretext...