doar o altă zi așteptând în umbră să-ți articulezi ultima silabă
shhh…nobody shall get hurt if only we’ll let it be

ca și cum cristale înegrite de germenii timpului închis
într-o singură ființă, eu nu sunt răspunzătoare de vina îngrămădită pe umeri,
au mângâiat cu cenușa în care ne îmbăiam suflete nude
pereții, ni se scurgeau pe rând la picioare,

n-ai înțeles..aici nu mai există timp
shhh…let it be i said, let it be

am încremenit când i-am văzut alergând, tropăiau cuvinte și tristeți de-a valma
în locuri în care nici ei nu există,
-înghițea lacurile dintr-o singură răsuflare
arunca pustiuri rănite reverberații ale sensibilei pânze în care ne prinde
când încercăm să ferim închipuite dorințe de ochii închiși- ți-am zis?
îmi placi mai tare cu ochii închiși, adunând în pumni pași spre execuția
perfect rotunjită de sensuri, mă strânge atât de tare de mine,
singurul lucru de care te temi este frica, pe mine, pe tine,
nu ne mai sperie pânza și dacă murim măcar s-o facem cu ochii închiși

tot n-ai înțeles…aici nu-i nimic

du-te din șoaptă în șoaptă, ți-am mai zis,
oricând vei dori ne-ntindem mâinile până la aburi entropici, până la zenit
călători, tropici ne vor încercui, de metamorfoze sau călăuze în ținutul de umbră
în care n-ai înțeles, nu-i nimic de găsit
shh…just let it be