Ma trezeam inconstient
cautand umbre cu mana
iar lampa de albastru
pica rostogol intr-un alb

Soarele nu mai sfasia obrazul
iar luna nu mai facea semne
inerte de vene striate ursuz
irigand o adrenalina acida

uite asa ma trezeam la iubire
inca o data amortit de iluzia
unui eu langa durerea despartirii
si primejdia de a fii linistit

Piticii somnambuli inca mai dansau
langa patul meu vestejit de cosmare
iar lumea pierduta era inca a mea
in lumini mohorate de albastru senin.