CONCURS DE UMOR

Biblioteca Bucovinei organizează Concursul intitulat UMOR MOCA DE CRIZÃ, ce se va finaliza de ziua păcălelilor, 1 Aprilie.



Există o secțiune literară a concursului (la care candidează autorii de epigrame, anecdote, proze și poeme cu tematică de gen) și una vizuală (de caricatură, artă digitală, fotografie, videoclip și film).

Candidații la premiile pentru umor sunt rugați să trimită, până la data de 31 martie a.c. inclusiv, lucrările lor pe adresa [email protected]

Premierea va avea loc la ora 11, urmată de un Maraton al Umorului ce cuprinde lecturi publice din autori celebri de literatură umoristică și lecturi publice din textele premiaților.

O expoziție de carte de divertisment, jocuri și umor, audiții muzicale, video-clip-uri despre arta comicului vor adăuga zilei de 1 aprilie tradiționala sa aură de celebrare a bunei dispoziții și a spiritului de glumă și de umor.

La ora 13, va avea loc un simpozion cu tema "Românii pe drumul de la umor la bășcălie".



......................................................

De ce UMOR MOCA DE CRIZÃ?

Românii sunt un popor ce posedă (ca pe un zăcământ natural) un simț al umorului deosebit, cu tentă autoironică ( fluieratul a pagubă, autopersiflarea de genul sunt timid dar mă tratez și sunt prost și nu mă tratez) care adesea a fost singura armă în fața propriului ghinion, a stilurilor politice sinucigașe și a unei mioritice ineficiențe în fața diverșilor turiști năvălitori sau a celebrelor migrațiuni cu diverse etiologii. Criza actuală este înfruntată de bobor tot cu vechile sale arme naționale (alea care încă nu au fost exportate în zone de conflict): beutura, tutunul, umorul, femeile, flecăreala comic-isteroidă de talk-show, hora cu țâpurituri, crimele de la ora 5 și oțomania. De remarcat că umorul este o activitate eficientă, care are drept resurse cuvântul și ironia, materii prime moca ce încă se găsesc din belșug în colonia Românica, ba chiar la purtătorul personal al fiecărui specimen de individ (bine că umorul nu a încăput pe mâna guvernelor anterioare patriotice ultranaționale care rosteau de la tribuna tv că "noi nu ne vindem țara la liber, mai dragă, noi doar o dăm puțin și altora sau o băgăm în buzunarul propriu", dar care au avut nobila misiune să înstrăineze toate resursele naționale. Iată că de umor nu s-au putut atinge, totuși. A avut Dumnezeu grijă să le lase românilor ogorul sufletesc bun de arat prin cosmicomicăria românească și inocența de a râde sănătos (în loc de felul doi, ăla cu carne). Și uite așa, românașii faliți o vor lua din nou de la capăt cu datoriile și cu beleaua națională până la adânci bătrâneți, în veacul vecilor, fluierând a pagubă printre dinți (care dinți?) și prăpădindu-se de râs. Până la urmă, fericit e cel ce râde la urmă.


Angela Furtună
[email protected]