"Totul începe într-un mic orășel dintr-o anumită țară. Nu-i știu numele.
-Haide James! Mai repede te rog! Soția ta este gata să nască și tu stai să muncești!
-Ia-o tu îninte!vin imediat și.... cumpără-mi un buchet uriaș de trandafiri, pentru că nu cred că o să am timp. Mersi amice,știam că o să contez pe tine!
-Ai grijă! Soția ta ar putea să creadă că are alt soț dacă mai mă pui să-i mai cumpăr atâtea flori!
-Hai du-te. Ce mai stai?
-Termină mai repede, ok?
-Ok.
James este cel mai bun detectiv al orașului Longriver și de ceva vreme încearcă să pună mâna pe unul dintre cei mai sângeroși criminali pe care poliția i-a întâlnit până în prezent.De ce spun unul dintre cei mai sângeroși? Pentru că, după ce și-a terminat treaba într-un alt orășel învecinat,Dr. Pain,cum a fost numit de către polițiști, a ucis cu sânge rece toți nou-născuții...și când spun toți,nu glumesc.Specialiștii de la institutul National Institute of America(NIA),susțin că este vorba despre un psihopat în adevăratul sens al cuvântului, niciodată nemaiîntâlnind un astfel de caz.
-Trebuie să pun mâna pe el!de luni încerc să găsesc o metodă spre a-l atrage în capcană și jur pe ce am mai sfânt că-l voi prinde!
-James!!!!!!!!!
-N-ai plecat încă? gata,gata,vin acum,nu mai țipa că o să fim acuzați de tulburarea liniștii publice!
-Nici nu m-aș mira....de câte ori trebuie să urlu la tine ca să mai lași o dată munca în pace! Ești fenomenal,pe cuvântul meu!
-Hai.
În timp ce încuia ușa de la birou,un mesaj a fost trimis de cineva prin fax.Problema este că îl interesa în mod direct de această dată.
“ Dragă domnule James Harrison,
Ca să nu spuneți mai târziu că sunt un om care nu merită respectul nimănui,vă informez că ar trebui să opriți cercetările cu privire la acuzarea mea pentru că, o să aveți foarte mult de suferit și nici nu o să reușiți să puneți mâna pe mine.
Cu respect,
Dr. Pain”
-În sfârșit ai ajuns!
-Scuze mamă-soacră, dar...
-Hai gata cu vrăjelile! Pe mine nu mă duci cu zăhărelul,ok?
-Normal,cum vă puteți închipui asta?....Unde este Agnes?
-Uite-o! Te pomenești că acum ai probleme și cu vederea...
-...Ah ce ți-aș face...
-Ai spus ceva?
-Cine? Eu? Nu....
Vă rog să vă dați la o parte!Îmi pare rău domnule,dar nu o puteți însoți pe soția dumneavoastră,da?
-Dar....
-E în ordine James...ne vedem mai târziu.
-Ai grijă! Te iubesc!
Minutele treceau atât de greu încât ziceai că au trecut sute de ani...Nu după mult timp doctorul iese din sală, cu o față nu tocmai...James avea să sufere un mare șoc.
-Îmi pare rău James....
-Ce s-a întâmplat? A pățit Agnes ceva?
-Copilul este sănătos,dar...
-Dă-l în colo de copil! Mi-ați spus că nu este nici un fel de pericol!acum câteva zile am venit la dumneavoastră și...și ați spus că totul este în regulă...de ce ne-ați mințit? De ce? Nu v-au ajuns banii,voiați mai mulți,ă? Care a fost problema?
-Soția avea oricum să moară peste câteva luni...avea cancer.Știa de boală, dar nu a vrut să-ți spună,pentru că știa că o să te întristezi.
-CE?! Cine altcineva mai știa de asta?
-Îmi pare rău,dar nu eu sunt în măsură să-ți spun asta...Îmi pare rău încă o dată...Știi doar că Agnes mi-a fost ca o fiică...
Fără să-și vadă copilul a și fugit din spital...alerga ca un nebun.Nu vedea pe unde fuge.De câteva ori era să-l lovească mașinile,dar lui nu-i păsa.În momentul acela nu dorea altceva decât să moară.
Seara a ajuns acasă foarte târziu.
-Ai o fată.
-Nu mă interesează! De ce nu mi-ai spus că este bolnavă?
-N-a vrut.Știa de ce ești în stare și n-a vrut să te supere.
-Dar dacă nu se putea face nimic, puteam să vin acasă mai devreme, să iau concediu...să fiu lângă ea...De ce tocmai eu?
-Să știi că nu i-ar plăcea să te vadă așa...Capul sus și ai grijă de copil! În felul ăsta ai compensa...
-Ce Dumnezeu să compensez? Agnes nu mai este! Gata! S-a dus și nu mai este nimic de făut,chiar nu înțelegi?
-Crede-mă că suferința mea este mult mai mare decât a ta! Mi-a murit singura fiică....și izbucni într-un plânset de ți se sfâșia inima dacă o auzeai.Ai auzit? Singura fiică! Singurul meu copil!am crescut-o fără tată...nemernicul m-a părăsit când am născut-o.Nu face aceeși greșeală și tu cu fata ta...te rog! Fă-o pentru Agnes.
Mă duc la birou.O să mă întorc mâine când...când o să o îngropăm.
-Ai grijă James!
Pleacă și zgomotul ușii trezește copilul pe care soacra sa îl ia și-l liniștește.
-Nu-ți face griji, sunt sigură că tatăl tău te va crește ca pe o regină!
-James!
-Nu acum Mike,te rog...
-Mă lași?! O să-ți iau cazul.
-Ce? Ah,nu mă nenoroci și tu acum,da...cum Dumnezeului vrei să rezist dacă n-am ce face? Poate că dacă mă afund în muncă voi mai uita de necazul ăsta ce s-a abătut asupra mea.
-Fără discuții,te rog! Nu te dau afară din poliție că nu-s nebun, da-ți iau cazul.Nu vreau să te vă și pe tine mort.
James se trezește cu faxul aruncat pe birou.
-Nenorocitul!
-Acum înțelegi?
-Păcat că nu m-a omorât înainte!
-Ești nebun amice! Du-te acasă și odihnește-te.Ai concediu cât timp vrei tu!
-Nu vreau nici o zi liberă!
-Tu nu înțelegi sau nu vrei să realizezi că nu-mi pot permite să te pierd?!
-Fă ce vrei.
-Unde te duci? James!
Cu ochii împăienjeniți se urcă în mașină și pornește hai hui fără să știe pe unde merge.Nu mai putea să gândească normal în acele momente.Dcă-l vedeai ai fi spun că este un nebun ce a fugit de la spitalul unde era tratat: cu părul vâlvoi,ochii roșii,uitându-se în gol...










Au trecut câțiva ani buni de când James a fost internat într-un centru de recuperare.Se pare că s-a împăcat cu ideea că soția sa este moartă și că are un copil de crescut.Și-a reluat munca,iar timpul și-l împarte între serviciu și Jenifer,fata sa,cu care se înțelege foarte bine și pe care a iubit-o din clipa în care a văzut-o.
-Semeni exact cu mama ta Jen.
-Era frumoasă?
-Foarte...și avea un suflet ...dar ,ia spune-mi ce ai făcut la concursul de dans? Am auzit că ai fost singura reprezentantă a școlii,nu?
-A fost bine,dar îmi pare rău că nu ai fost acolo să mă vezi...
-Îmi pare rău,dar îți promit că data viitoare voi fi acolo înainte de a deschide festivalul.Îți jur pe insigna mea de polițist!
-Sigur?
-Sigur.
-Se zvonește că vom avea un nou profesor de dans și directoarea vrea să cheme toți părinții pentru a le preznta condițiile impuse de el.O să-mi fie dor de Walker...ne răsplătea de fiecare dată când reușeam o nouă mișcare...
-La teme cum!
-Dar tati...
-Nici un dar!
-Mai încolo mă duc la bunica.Mi-a promis că-mi dă rochia cu...Doamne!e a zecea oară când sună la ușă!
-Lasă că deschid eu.
-Bine.Pa pa!
-Hey! Nu mai trage de timp!
Totul părea să fie perfect...da,părea,pentru că în realitate lucrurile nu erau deloc roz.
-Mike! Ce-i cu tine aici? Nu trebuia să fii în vacanță?
-Vacanță pe naiba! S-a dus totul!
-Ce,nu i-au plăcut Lidiei florile cumpărate?
-A reapărut!
-Fosta ta prietenă?
-Nu glumesc. Dr. Pain a lovit din nou.Aici în Longriver!
-Cum?!
-Așa cum auzi.Doi gemeni...au fost găsiți agățați de cârligele de la măcelăria lui Dean.
-Nu se poate așa ceva! Și Wilkinson a închis cazul de hă hăăă... nu știu cât timp în urmă!
-A crezut că...
-N-a crezut nimic! A fost plătit de cineva de sus! O să iau eu cazul!
-Ești nebun?! Nu mai ții minte că te-a amenințat?
-Asta a fost acum 9 ani! Eu am început și-ți jur că eu o să fiu cel care o să-l afunde pe ticălosul ăsta! Poți fi sigur de asta! Hai să mergem.Trebuie să vorbesc cu Wilkinson.
Jen! Vezi că eu am plecat! Încuie ușa când te duci la Mary,da?
-Aha.
-Mi se pare mie sau asta e o chestie personală?
-Nu vreau să-mi amintesc...nenorocitul ăsta mi-a ucis familia! Când eram copil,de Crăciun,a venit cineva în vizită la ai mei.Părea să fie un vechi prieten.Mama l-a așezat la masă,tata a deschis sticla cu cel mai bun vin al lui, pe care îl împărțea doar cu cei mai buni amici ai lui...de cum a intrat în casă mi s-a părut suspect.Niciodată nu l-am plăcut,dar în seara aia avea un comportament foarte ciudat...i-am spus mamei,dar nu a vrut să mă asculte.Zicea că am o imaginație prea bogată pentru un copil de vârsta mea...în fine...am mâncat și după puțin timp l-a luat pe tata de mână și l-a dus într-o altă cameră.Părea că se certau...mama era foarte speriată și nu a îndrăznit să se ducă să vadă ce se întâmplă.Săraca...țin minte cum ne ținea strâns în brațe și ne spunea să ne calmăm.Deodată s-a auzit o împușcătură.Am înghețat...nenorocitul a ieșit din cameră cu zâmbetul pe buze...nu o să uit niciodată ceea ce a spus:”-Șobolanilor! O să muriți toți în seara asta! Toți!” și a început să râdă,apoi o ploaie de gloanțe s-a abătut asupra noastră...mama m-a aruncat pe mine și pe sora mea,fiind împușcată...Danielle s-a ridicat și...
-Cred că ți-a fost extrem de greu.
-Nu știu cum am scăpat! Am ieșit prin locul pe unde eu și Danielle obișnuiam să fugim când nu aveam chef de teme...”-Voi omorî toți copiii dacă va fi nevoie până te voi prinde și-ți voi găuri capul ăla de șobolan!” ăsta a fost ultimul lucru pe care l-am auzit.
-Dar există posibilitatea ca să nu fie el!
-El este. A scris în fax “domnule Harrison”...așa îmi spunea de fiecare dată când venea la noi! Îți jur pe ce am mai sfânt că-l voi înfunda rău de tot!
Din vorbă în vorbă au ajuns la sediul unde lucrau.Wilkinson,șeful lui James îl știa de mic copil și atunci când îl vedea venind furios spre el își dădea imediat seama că-i cere ceva...ceva ce el nu voia.Asta s-a îtâmplat și acum
-Vreau cazul cu Pain!
-Eram sigur că asta-mi ceri! Nu pot.Îmi pare rău,dar l-am dat lui Davison.
-Eu l-am început,eu o să-l închid! M-ai auzit,nu? O să aștept până diseară.Dacă nu mi-l dai mie.o să demisionez! Clar ca “bună ziua”,da?
-O să văd ce pot să fac.
-Papițoiul!
-Þi l-a dat?
-“ O să vă ce pot să fac.”L-am amenințat că-mi dau demisia dacă nu vrea ca eu să mă ocup de caz.Foarte simplu!
-Să știi că te invidiez! De-aș putea să-i zic și eu așa...
-Azi plec mai devreme!
-Nu încetezi să mă uimești!
-Trebuie să mă duc la Jen la școală să vorbesc cu noul profesor de dans.
-Hai du-te că mă ocup eu aici,ok?
-Mersi,îți rămân dator!
-Să nu uiți!
De fiecare dată când era vorba să fie vreo ședință la școala fiicei sale,James o ruga pe soacra sa să se ducă,fie că se întâmpla să uite la ce oră este,fie că avea probleme la serviciu,dar adevăratul motiv nu-l spunea niciodată: ura întrunirile cu părinții.Era o plictiseală de moarte și era înconjurat doar de mame care se tot plângeau de ce copiii lor au fost pedepsiți,ba de faptul că orele sunt prea scurte și așa mai departe,dar acum era cu totul o altă situație.Se simțea dator față de fiica sa.Nu a fost niciodată la repetiții și a ratat un mare concurs la care ea a participat.
-La ce oră ai zis că este ședința?
-Peste zece minute.
-Ce?! Iar am întârziat!
-Þi-am spus eu....nu o să ajungi nici acum...
-Ce te face să crezi asta?
-Tati! Timpul trece...
-Am plecat.Să fii cuminte!
-Aha...
Convins de faptul că nu trebuie să-și dezamăgească fiica, James a gonit ca un pilot de curse pe micuțele străzi ale orășelului Longriver,dar a meritat.El a fost primul părinte prezent.Ședința nu s-a terminat tocmai repede.De ce? Noul profesor le-a înșirat o întreagă listă cu echipamentul de care au nevoie copiii pentru a participa la cursurile lui.
-V-aș ruga să vă închideți telefoanele în timp ce eu vorbesc,da? E pentru binele copiilor dumneavoastră.Domnule, m-ați auzit sper...
-Îmi pare rău, dar este o problemă foarte seri...
-Și mie îmi pare rău, dar veți putea vorbi numai după ce termin eu, aslfel va trebui să plecați.
-Ce dobitoc!
-Ați spus ceva?
-Cine,eu?!
-Dacă nu se mai trezește nimeni să vorbească la telefon sau să-și găseacă orice altă preocupare,aș dori să continui.
-Trei ore...trei ore am stat închis în clasa aia cu domnul Inteligență." (va continua)