Nu m-ai lăsat să te citesc. Te-am văzut fugitiv în 601 cu o carte în mână. Te uitai pe geam și ascultai probabil Radiohead. Stăteai în picioare și așteptai să cobori, boemul de tine, probabil în Cișmigiu. Nu mi-ai dat timp să te citesc. Aveați viteză, și tu și autobuzul. Ne-am uitat unul la altul și - degeaba. Nu știu ce ai înțeles tu. Aș fi vrut să te oprești cumva, aș fi vrut să vin după tine și îmi închipuiam cum ne întâlnim. Mereu îmi închipui cum ne întâlnim. Tu ai fi rece, ai avea o cămașă în carouri și te-ai gândi la mare. Eu aș avea o rochie care nu îți place, ți-aș zâmbi mereu și mi-aș aprinde o țigară. M-am lăsat de fumat, mereu uit. N-am vorbi multe, poate deloc. Poate despre vreo carte, despre facultate, despre viitor. Nu te iubesc, eu nu știu să iubesc. Vreau să te văd și să te știu. Egoismul meu e nemărginit și îți place. Nu te iubesc, eu nu știu să iubesc.