poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1058 .



Fragment - Depozitul De Umbre - nr. 2
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [petre p.bucinschi ]

2013-04-26  |     | 



Din totdeauna a avut dorința arzătoare să-și cumpere un moto-scuter pentru a își ușura munca cărând coșurile cu scoici, dar asta presupunea un efort financiar mult mai mare. De câte ori se afla în largul oceanului lua legătura cu mama sa prin telefonul mobil, acesta se întâmpla să nu aibă semnal atunci când se apropia prea mult de marea stâncă sau acosta pe țărmul ei. Constatând lipsa de semnal pe mobil doar când se afla în preajma stâncii, sau pe ea îl făceau să se gândească că acolo pe stâncă se întâmplă fenomene ciudate, însăși vegetația era ciudată. Forme de tufe contorsionate, vegetație ca arsă, tufe crescute ca niște gemene și toate astea dădeau întregii stânci un aer straniu, cu pietre multiforme care la una din părțile stâncii erau formate din lavă vulcanică întărită, forme de parcă ar fi fost efectuate în atelierele lui Hefaistos. Constatările lui privitoare la stânca din largul oceanului i-au declanșat dorința ca atunci când va avea timp să o cerceteze cu deamănuntul. Ciudățeniile pe care le constatase asupra stâncii le povestise și bătrânului pescar de la care închiriase bărcuța cu motor. Răspunsul acestuia a fost clar și sec că stânca ciudată despre care îi vorbise Tony Herynson trebuia să fie cercetată în urmă cu foarte mulți ani de către un grup de oameni de știință, dar al căror proiect a fost abandonat pentru că toate aparatele lor montate pe stâncă pentru cercetare s-au deteriorat brusc, nemaiputând fi folosite. De atunci și până în ziua de azi stânca a rămas o ciudățenie. De altfel Tony Herynson constatase de multe ori atunci când se afla în ocean culegând scoici de pe stâncile din apă că apa este acolo în apropierea stâncii mai caldă, iar undeva din adâncul oceanului auzea ca un vuiet, ca ceva care bolborosea, cu timpul s-a obișnuit deși la început i-a fost frică. Tot acolo în apa oceanului lângă stâncile de pe care culegea scoici auzise ca un cântec de sirenă, asta de multe ori. O dată văzuse un pește al cărui cap semăna cu o fată cu părul lung, peștele era aproape roșu tot, cântecul lui aproape că îl îmbătase, terminându-și aerul din piept a ieșit la suprafață. Atunci a simțit că îl doare capul dar nu s-a lăsat de curiozitate și s-a mai scufundat o dată să revadă monstrul de pește, dar acesta dispăruse și nici sonorul pe care îl scosese nu se mai auzea. Ajuns din nou la suprafață stând în bărcuța lui printre scoici nu știa ce să creadă, auzise despre povestea cu sirene dar nu credea în ele până în momentul când poate doar din oboseală a rămas cu o astfel de impresie. În ziua aceea când s-a întors acasă i-a povestit mamei sale, bătrâna doamnă Herynson ceea ce pățise, aceasta i-a spus că auzise de la bătrânul său tată Herynson că în zilele și în nopțile cu lună plină pe insulă, de fapt pe marea stâncă cât și în jurul ei se petrec fenomene ciudate, probabil spunea bătrânul Herynson atracția Lunii față de Pământ dă naștere la fenomene ciudate în acel loc. Tony Herynson pe lângă culegerea de scoici, vânzarea lor, ajutorul pe care îl dădea pescarilor la descărcatul peștelui în port cât și munca pe la diferite baruri, toate astea nu îl împiedicau să își vadă de școală, deși nu era un elev strălucit la învățătură, excela la biologie și la științe. De multe ori colegii de școală îl invitaseră la câte un party, dar de cele mai multe ori Tony era nevoit să refuze pentru că obligația lui era să facă rost de bani pentru a se întreține el și mama lui, pentru a plăti chiria de parcare a ambarcațiunii folosită drept casă, chiria micuței sale bărci cu motor și taxele școlare. O dată, într-o seară s-a dus și el la un party cu colegii, acolo a cunoscut o fată de care s-a îndrăgostit, o dragoste adolescentină ca la șaptesprezece ani. Dar Tony Herynson în fața ei nu avea prea mare trecere datorită statutului social pentru că tatăl fetei era patronul unei bănci, iar fata fițoasă și plină de bani îi cam râdea în nas. Când s-a terminat party-ul a vrut să o conducă, să facă pe gentilomul, dar fata s-a urcat în Fordul ei decapotabil și l-a lăsat cu mutra pleoștită acolo pe trotuar în fața barului în ochii răutăcioși și zeflemiști ai colegilor, asta l-a durut. Când a ajuns acasă i-a povestit mamei sale, bătrâna doamnă Herynson ce i s-a întâmplat. Bătrâna doamnă Herynson plină de înțelepciune l-a lămurit pe Tony cum stă problema cu fetele, dar mai ales cu cele de un anumit statut social. Tony a înțeles repede și și-a propus să fie mult mai vigilent și cu mai multă băgare de seamă atunci când v-a alege o fată să îi fie prietenă. În plină vară, într-o zi toridă doamna Herynson leșinase în cabina ambarcațiunii care îi era casă. Din cauza valurilor tangajul ambarcațiunii învechite a reușit să o aducă pe bătrâna doamnă la realitate. Când și-a revenit l-a sunat pe fiul său, Tony Herynson care a fugit de la școală într-un suflet auzind ce i s-a întâmplat mamei sale. În aceea după-amiază bătrâna doamnă Herynson i-a destăinuit lui Tony că dacă va muri, el va avea parte de o mică avere lăsată de tatăl său bătrânul Herynson. Atunci Tony nu a dat importanță la ceea ce spunea bătrâna doamnă Herynson, a crezut că este doar o aiureală, un fel de delir în urma leșinului pe care îl avusese, așa că nu luase nimic în serios. După o anumită perioadă de timp Tony aducându-și aminte a întrebat-o pe bătrâna doamnă Herynson despre ce mică avere era vorba. Bătrâna doamnă Herynson s-a făcut că nu înțelege, că nu știe despre ce vorbește Tony refuzând să îi dea detalii. Bătrâna doamnă Herynson se simțea mult mai bine, iar gândul că va muri îi pierise, era din nou în putere, ba mai mult atunci când era nervoasă arăta ca un pistol cu glontele pe țeavă. De atunci Tony a lăsat totul baltă și nu a mai amintit nimic niciodată despre avere. La școală fata de care Tony se îndrăgostise de mult de ea la un party, fata pe care în ultima perioadă de timp o ocolea, ei bine fata asta se tot lega de el ironizându-l. Într-o zi, amândoi au avut un schimb de replici dure în fața unui grup de colegi. A doua zi dimineață când Tony Herynson la ora șapte și-a deschis prăvălia pe bordura unui trotuar din Canberra vânzând scoici, un moto-scuterist a venit în plină viteză trecând cu moto-scuterul peste coșurile cu scoici ale lui Tony Herynson zdrobindu-le și își văzu mai departe de drum. Tony aflase mai târziu că moto-scuteristul era fratele fetei cu care se certase și care se răzbunase pe el. În ziua aceea Tony nu a câștigat nici un dolar nevânzând scoici, ceea ce l-a făcut să își promită că se v-a răzbuna când va avea ocazia. Ca un făcut exact în dimineața zilei când Tony împlinea șaptesprezece ani, ei bine în dimineața aceea la ora șapte când se întorcea cu bărcuța lui mică cu motor din largul oceanului de la cules scoici, abia apucase să tragă la țărm să își descarce scoicile în coșuri pregătindu-se să plece cu ele spre vânzare. I-au apărut în față trei tineri puși pe harță și gălăgie și au început să-l bată pe Tony cu pumnii, cu picioarele învinețindu-l și umplându-l de sânge și distrugându-i coșurile cu scoici, apoi au fugit ca niște lași lăsându-l leșinat pe faleză. L-a găsit un polițist care patrula împreună cu câinele său și cunoscându-l pe Tony Herynson, aproape desfigurat în bătaie l-a condus pe ambarcațiunea ancorată în estuar ca loc de casă pe care locuia împreună cu mama sa, bătrâna doamnă Herynson. Bătrâna sa mamă, doamna Herynson l-a îngrijit timp de o săptămână, timp în care Tony necâștigând nici un ban doamna Herynson s-a descurcat greu epuizând ultimele economii financiare. Când Tony și-a revenit se întreba împreună cu mama sa cine și de ce au putut să îl bată în așa hal căci din câte știa el nu avusese cu nimeni nici un fel de altercație sau replici dure. Zilele treceau și Tony își reluase activitatea zilnică, culegea scoici, le vindea, ajuta în port pescarii la descărcatul peștelui, ajuta la baruri, la fast-food-uri, la terenurile de mini-golf, mergea la școală, o ajuta pe mama sa, bătrâna doamnă Herynson să pregătească meniurile de pește pentru a le vinde a doua zi pe faleză, seara înainte de culcare tasta tableta, îi plăcea să se informeze și se pregătea cât de cât pentru că vroia să termine o facultate de biologie. Timpul trecea și uitase de bătaia pe care a luat-o, dar într-o zi aflase de la bătrânul pescar de la care închiriase barca cu motor că în apropierea orașului Canberra s-a deschis o crescătorie de scoici, ceea ce nu îl încânta deloc pentru că intra în concurență. Abia atunci și-a dat seama că cei care l-au bătut erau plătiți de proprietarul crescătoriei de scoici pentru că el, Tony Herynson era singurul care vindea o anumită specie de scoici, o specie gigant numită Tridacna Derasa care nu putea fi cultivată în crescătorie, creștea doar pe stâncile subacvatice din largul oceanului, căutată ca o delicatesă. Așadar Tony continua să le facă concurență celor de la crescătoria de scoici. Acum știa cu cine are de-face și de cine trebuie să se ferească. Tony avea șaptesprezece ani, era bine dezvoltat, înalt, numai mușchi, condiția fizică
îi permitea mult, îl ajuta faptul că mergea măcar o dată pe săptămână să se antreneze la sală. Avea curaj, nu îi era frică de nimic, dar bătrâna sa mamă, doamna Herynson îi ducea grija și îl sfătuia de câte ori avea ocazia să se ferească de pericole, era speriată pentru că Tony cu tot calmul său de care dădea dovadă, uneori devenea furios din cale afară și atunci era în stare să se bată cu oricine dacă știa că are dreptate și e nevinovat. Tony avea o bătaie de inimă în plus crezând că oricât de întuneric ar fi, în el exista un miez de lumină, că viața are un sens. Vânzătorul de scoici, Tony Herynson se simțea legat cu fire invizibile de acest mare oraș Canberra. Aici pe țărmul orașului totul este în ritmul oceanului, inclusiv sporturile nautice.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!