Ce este o atingere de mână?
O idee a lui Michelangelo, emoția primilor pași spre școală, legământul din fața altarului sau o plimbare liniștită prin parc a unei perechi septuagenare?
O atingere de mână poate fi un salut de bun venit sau de bun rămas, prima emoție a inimii sau ultimul spasm al unei împăcări, surâsul unei bucurii sau lacrima unei vești proaste, o afacere sau un pariu, un ajutor sau o răutate, o mângâiere sau o lovitură, un gest firesc, spontan, cavaleresc sau posesiv...
La început de toamnă când răcoarea nopții prinde putere și trupul tău se înfioară plăcut sub îmbrăcămintea ușoară de vară, mi-ai întins mâna. O mână albă, brăzdată la început de capilare reci de gheață. Ți-am atins mâna ușor ca și când ar fi fost acum ani, în vremuri în care copii alergam prin lizierele pădurilor. Ți-am îmbrățișat fiorul mâinii în palma mea caldă, în adâncul nopții. Și în mijlocul deplinătății nocturne perdeaua întunecată a cerului s-a desfăcut pentru a face loc unei raze de lumină, unui deget cald al soarelui, ce-şi ițeşte treptat și corpul, ușor, ca un naș grijuliu, risipind toată bezna, umplând locul cu un zâmbet nesfârșit. În clipiri de atingeri am trăit ani de răsfăț, dimineți mângâiate de puful pernelor și aroma cafelei, necazuri risipite prin farfurii sparte în graba micului dejun, zile de muncă petrecute în dor și neliniște, în așteptări ale unui telefon sau în apeluri date pentru liniștirea freamătului inimii, seri minunate înșirate în farmecul aleilor din parcuri, în parfum de tei înfloriți, în romantice culori florale văratice, în castane coapte ce-n căderea lor ne camuflează pașii îndrăgostiți de colțuri de întuneric sau în bomboane pufoase de zăpadă ce-ți cad pe umeri de pe ramurile brazilor adormiți în iarnă.
În secunde de împreunare palmară am privit prin milioane de cadre filmul unei vieți nesfârșite luminată de văpaia galbenă a felinarului nocturn pe o mare întinsă, albastră, liniștită, fără valuri. Un serial în care actriță si regizor, regizor și actor, ne regăsim în scene inspirate din realiatatea pură, fără cameramani, fără dubluri. Un film cu un scenariu în care ne creionăm replicile în cuvinte frumoase, mari, profunde, de dragoste. Ești minunată!
Mâna ta s-a încălzit ușor. Te simt ca pe-un val de sânge cald ce-mi inundă trupul și pulsează prin circulația mea într-o continuă transfuzie de beatitudine sufletească. Ești aici, sus, în deschiderea valvei inimii, mereu în primul jet proaspăt de sânge ce-mi hrănește corpul.
Mâna ta se înfierbântă. Timpul, sfios, parcă nu mai vrea să treacă, închizând mișcarea firească a pasului într-o atingere blândă, sufocat în valuri de dragoste, pe când noi plutim în ecouri plăcute, cadențele tocurilor peste dalele de piatră ale drumului ce ne poartă spre casă. Copacii freamătă a secret, martori tăcuți ai unei împreunări seculare, ai unei strângeri de mână sculptată din cea mai tare piatră a curgerii timpului peste inima muntelui?