Se nascu printre zidurile de beton ale unui oras cuprins de o liniste moarta.Trasaturile ii erau delicate.Parul sau era negru , iar ochii erau castanii vestind neincredere si dand iubire.Erau acei ochi ai caror privire salbatica si mereu atenta te putea vraji facandu-te sa recunosti chiar si in intelepciunea deplina a cunoasterii intotdeauna adevarul.Copilaria si-o petrecuse prin educatie.Invatase sa scrie si sa citeasca , stia sa deseneze bine pentru varsta sa iar gandurile ii erau intotdeauna atente la ce se petrecea in jur.Tatal si mama sa il pregatisera pentru o soarta importanta pentru ei cuprinsa in aceasi liniste pe care el insusi incepea sa o considere groaznica.
Numele sau era Selgard Reigigon nume ce il mostenise de la tatal sau ce facea parte dintr-o familie de nobili blamati de putere si alungati din regalitate.Selgard , fusese numele dat de mama sa care auzise ca numele ar fi fot vrajit sa il protejeje pe purtatorul sau , dar acestea nu putea fi decat povesti isi spunea ea in fiecare seara.
Avea facilitatile necesare pentru o viata mai importanta decat cea a unei simple persoane fapt ce l-a atras in atentia grupului filozofic conducator al statului la acea vreme.Acceptase cu buna stiinta sa renunte la casa sa in vederea transferului sau in Locmart unde avea sa invete cele mai ascunse arte ale manipularii , conducerii si artele spirtuale ce ofereau putere regalitatii.Acceptase sa renunte la tot ce avea mai drag , la locurile natale cuprinse de un verde crud , ploile scurte , serile pe care insusi el le iubea in bataia vantului cand privea luna si incerca sa destainuie picturile stelelor de pe cer admirand totodata frumusetea spirituala a locului si linistea.Insa stia ca odata cu plecarea sa frumusetea natala a locurilor va ramane in gandurile sale in care insusi el va fi doar o iluzie a dorintelor ce vesteau trecutul si locurile reale.Dar cel mai greu i fusese sa renunte la familia de care era cel mai apropriat.Isi dadu consitamantul ca dupa ce va termina studiile va reveni o perioada acasa pentru a se relaxa.Parintilor le fusesera greu sa se desparta de el , dar era deja prea mult ca inca sa il apere de viata catre care nazuia spiritul tanar al copilului asa ca nu il oprisera chiar daca , stiau ca in sintamitnele sale cele mai profunde nu ii va fi usor sa se descurce.In tot acest timp tanarul le promisese parintilor ca le va trimite vesti din Locmart despre cum se simte si cum se descurca pentru a nu ii ingrjora.Ar putea el un simplu tanar insa sa realizeze visurile profetilor si sa inteleaga arta ocultismului , sa desprinda din intelepciunea filozofilor si liderilor spirtuali ai locului binele de rau ?
A trebuit sa dureze mai mult de 3 saptamani pentru a ajunge in Locmart orasul in care credea el isi va crea o viata noua sfarsita de liniste si cuprinsa de dinamism.In toate zilele cat era in drum spre locmart se gandea la acel loc , la viata din el si modul de trai , nu era foarte sigur daca va fi la fel sau diferit de acasa.In cele din urma dupa noptile nedormite , serile petrecute in liniste si zilele pline de miscare ajunsese.Locmartul era mult mai interesant si frumos decat locul sau natal isi inchipui el , casele erau mult mai mari iar el se indrepta catre constructia cea mai mare a arhitecturii orasului.Oamenii pareau a fi fericiti , dar in dezamagirea poetilor ei nu puteau scrie despre o fericire reala in Locmart ci doar despre una ce ii stagneaza.Un oras renascut din cenusa doar pentru a murii din nou , aceasta era conceptia locuitorilor ce nu faceau parte din regalitate.Desii viata decurgea favorabil nici aici nu lipseau scurtele plangeri si necajiri ale locuitorilor , in care din cand in cand obisnuia sa mai existe furturi.Dar Selgard nu isi dadu seama de acestea , el stia doar ca viata sa urma sa schimbe.Dar in realitate nici nu avea sa stie cat de profetice erau gandurile sale din acea zi si durerea pe care avea sa o simta in urma unor astfel schimbari.Pentru el insa schibmarea nu putea fi decat un lucru bun si asta fiindca toata viata se astepta la ceva mai mult decat o simpla viata de taran alaturi de familia sa.NU , el nu dorea o viata linistita , inca avea gandurile nestrusnice ale copilariei de a pleca spre aventura si de a lasa in urma ceva lumii , visa ca intr-un mod sau altul sa isi traiasca viata fara regrete asa cum dorea sa fie.Clasa de mijloc nu ducea asemenea griji isi spunea el iar tocmai de aceea de obicei ea era invidiata de celealte clase sociale.Oamenii ce aprtineau acestei clase erau fericiti doar cu ceea ce stiau ca pot face , ducandu-si viata fericita in liniste si cu placere.Acum putea spune degajat si cu o deplina siguranta pe care nu o mai avusese pana acum : „Aici o viata noua va incepe”.In grandoarea gandurilor sale insa fusese intampinat de catre o persoana mica ce reprezenta regaltiatatea.Era insa o persoana puternica ce putea recunoaste minciuna si adevarul stiind cum sa te te priveasca si cunoscand artele oculte pe care el insusi le crease si le invatase de-a lungul timpului.Era unul din cei 75 de magi existenti acolo , fiind ca rang alaturi de alte 41 de persoane un privighetor.Era foarte respectat de catre cei de acelasi rang deoarece puterile sale intreceau talentele pure si simpla cunaostere.Locul in care se afla Selgard parea mai mare decat inafara deoarece acum avea un numar de holuri mult mai intinese decat orice privire.Insa Albacus nu il lasa foarte mult sa se mire scotand din vocea sa ragusita pe langa pelerina ce ii cuprindea ochii cateva sunete :
-Bine ai venit in Locmart.Sper ca esti pregatit pentru a putea face parte din viitorii nostrii studenti.Desii nu cred ca ai vreo sansa sa rezisti aici pentru ca imi pari slab educat iti voi da totusi sperante si te voi lasa sa incerci inscrierea in numarul celor 155 de studenti prin viitorul test.
Selgard se uita cu uimire si putin temator catre magul ce ii venise in intampinare.NU auzise ca va fi dat un test pentru inscriere si nici nu intelesese foarte clar cum de fusese ales dintre cei 155 de studenti , dar tocmai cand dori sa intrebe Albacus incepu sa rada umoristic si spuse :
-Iti voi explica totul maine dupa ce te vei odihni.Ar fi pacat ca tocmai dupa ce ai venit aici sa iti distrug sperantele.Vino iti voi arata camera ta.
Camera sa era una simpla , in care exista un pat , o lumanare si un tablou prin ochii carora vedeau spionii trimisi special pentru supraveghere.Dar Selgard nu putu dormi foarte mult in acea noapte desii avea parte de tot confortul.IL macinara prea mult gandurile si necunoasterea unui test de inscriere.Oare facuse o greseala el insusi cand a acceptat sa se mute aici , in Locmart ?Ce se va intampla daca va pica testul ?Insa acestea erau momentan intrebari fara raspuns la care se gandise deja prea mult.Acea noapte era dedicata se pare gandurilor si a terorii ce ii macinau sufletul.Insa in cele din urma adormise fiind impins de curiozitatea zilei de maine.Insusi gandurile subconstientului sau spunandu-i prin vise tainele ascunse si dandu-i raspunsuri tot mai ilogice la ceea ce el nu intelegea.Gandurile pareau a fi voci si imagini nedeterminate ca si cum ar fi fost stresat de foarte mult timp de acel ceva.Insa oricat de mult ar fi icnercat sa ii explice subconstientuls au ce se itnamplase cu el insusi nu isi putea aminti ziua tainele onrinice ale visului sau.Erau doar fragmente ce il trezeau din somn , erau doar ganduri fara sens ce ii umpleau mintea cu teroare si doar intristari pentru lipsa cunoasterii.Dar pe el nu il interesau toate acestea.Spera ca intr-o buna zi va ajunge in fruntea regalitatii insa visul sau stia ca era mult prea nebunesc pentru a se intampla.Putea inca visa la ceea ce isi doreste , mai avea inca libertatea mentala si fizica prin care nu era supravegheat , inca nu era un student al acelor locuri.Dormi foarte putin fiind putin anxios dar si entuziasmat de existenta sa in Locmart.Din atatea persoane fusese insusi el ales.In cele din urma se trezi din gandurile sale onrinice fara a isi aduce amitne de cosmarul de care avusese parte comandat de intuitia ce ii prevestea pofta salbatica a unor persoane de a a face din el un sclav al vointelor lor.Cand se trezi era deja ziua iar magul Albacus il astepta intr-un loc numit Scena de metal si de lemn.In acel loc avea el sa ii itnalneasca pe toti cei 155 de studenti care avea fiecare cate un loc ale de un numar.Numarul sau era 113 dupa cate aflase el insusi din scrisoarea pe care o lasase magul jos.Mergea in viteza alergand scarile pana jos si luand-o catre coridorul de vest dupa cum arata harta ce fusese prezentata impreuna cu scrisoarea.Alerga in mare viteza si ajunsese in cele din urma in fata unei usi mari de lemn care insa era deschisa.In fata ochilor sai se intindea o sala uriasa cu 159 de scaune fara ferestre astfel incat era luminata de catre lumanarile mari.Era impresionant pentru el sa vada atatia oameni prezenti ina cel loc si itnradevar era un eveniment important si pentru toate celelalte 154 de suflete ce fusesera alese de catre priveghetori.Insa in ciuda fasncinatiei sale pasi in camera lasand impresia unei persoane increzatoare mascandu-si astfel anxietatea si sufletul sau agitat si ocupase locul 113 al salii undeva foarte aproape de scena.Erau aproape toate scaunele ocupate 147 de scaune fiind ocupate si doar 8 neeexistand in acel moment.Pana la cel de-al 11-lea ceas al zilei era necesar ca numarul de 155 de scaune sa fie ocupate.Nici o secunda in plus pentru persoanele care intarziau si nu reuseau sa ajunga , nici un fel de mila pentru cei ce se sitmeau prea comozi si dormeau prea mult.Era o minune ca Selgard ajunsese atat de devreme.In cele din urma cand mai era un singur minut pana la ora 11 doar cele 4 scaune in plus pareau a nu fi ocupate.Dar totusi ele erau acolo.Usa se inchise astfel ca doar lumina lunarilor mai bateau acum.Toate cele 155 de chipuri prezente il cunosteau pe acesta , era privighetorul care ii intampinase in zilele in care ajunsesera.Mantia sa intunecata dadeau de itneles tinerilor prezenti acolo ca el era Albacus.Si itnradevar el era.Aparu ca de nicaieri si in vocea sa puternica si clara incepu sa spuna :
-Urez bun venit tuturor celor 155 de studenti ce au fost trimisi in acest an pentru a invata artele ascunse ale puterii monarhiei din Locmart.Voi sunteti toti cei ce au talentele native necesare pentru a duce monarhia regala din Locmart mai departe inc ele de-al zecelea deceniu al existentei sale.Din pacate insa , numai pentru o parte dintre voi , acest mesaj este adevarat.Dupa cate stiti eu sunt Albacus priveghetorul ales pentru a inaugura testele de selectare ale celor doar 75 de studenti meniti sa aiba parte de atentia noastra si sa invete ascunsele arte secrete.Iata ce veti face : in fiecare saptamana se inaugureaza cate un test de selectie special conceput pentru a va testa abilitatile fizice si psihice.Nu vom avea mila pentru cei slabi de aceea daca considerati ca nu sunteti in stare sa rezistati si doriti sa renuntati sutneti bienveniti sa plecati.Pentru ceilalti care se hotarasc sa ramana insa va trebuii sa fie de acord cu faptul ca s-ar putea sa nu se mai intoarca acasa.Acum este timpul sa decideti daca puteti sau nu indura tot ce este mai rau pentru voi insiva sau daca veti reusis a supravietuiti acestui test.Desii maximul locurilor este de 75 voi sa nu uitati niciodata ca puteti fi si mai putini …
Acesta fusese mesajul lui Albacus in fata infricosarii celor 155 de studenti.Selgard ascultase si el ceea ce spusese Magul din Locmart si se temea si el pentru viata sa.NU stia ce fel de teste vor fi dar nu avea sa renunte , deoarece dorea mai mult ca oricand sa devina mai puternic.Alabacus sorbea privirile tuturor celor prezenti , unele priviri erau mai reci altele mai calde , unele doreaa putere si daruiau ura altii voriaiau linsite si dadeau calm.DE aceea in acea liniste Albacus reincepu :
-Nu sutneti aici pentru a va relaxa si nici pentru a nu cunoaste esecul.Daca sunt multi printre voi care nu inteleg acest lucru acestia vor pleca sau vor murii pentru ca sunt mult prea slabi pentru a rezista.De asemenea nu sunteti aici pentru a va dovedii curajul deoarece acesta nu va fi apreciat , sunteti aici pentru un singur scop sa invatati sa deveniti cele mai puternice persoane din statul acesta si sa puteti manipula usor persoanele din jur si conducatorii altor state pentru ne extidne puterea.Scopul vostru aici este unul singur.Cei mai de elita studenti dntre voi vor avea nevoie de un antrenament special pentru a ne ajjuta sa marim influenta statului nostru.Exista foarte multe lcururi pe care nu vi le pot spune acum deoarece nu aveti suficienta experienta sa le intelegeti.Aveti intrebari ?
In sala se lasa o liniste puternica care vestea lipsa de ganduri a studentilor.Era clar ca Albacus ii ametise destul incat sa le fie greu sa mai cunoasca ce vroiaiu sa creada.
-Foarte bine atunci.Acum va veti plati cu totii pacatele indiferent din ce motiv ati venit aici , fie veti murii , fie veti indura o tortura groaznica si veti renunta fie va consideratid destul de puternici si veti incerca suficient de mult pentru a rezista.Mult succes tuturor.