Îți spun, bună domnișoara cu ochi de Yasmin, ce faci primăvara roz cu ochii tăi. E greu sa privești noaptea în ceața care mă oglindesc? Dar sunt sigur că ființa mea umbrită a unui chip ce se împrăștie în întuneric nu îți va îndrepta pleoapele spre mine, numai vântul pasiuni mele pentru tine ți le va face sa se închidă și să îți deschizi ochii peste umăr înapoi, acolo voi fi eu... mă vei vedea cum mă împrăștie vântul, dar a fost sacrificiul din dragoste să mor eu (nor de ceața), sa îți câștig măcar pentru puțin atenția Ochilor tăi de Yasmin, acesta e numele tău.