agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1920 .



Stimate domnule Dacia
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [wolfito ]

2004-03-03  |     | 



Stimate domnule Dacia

București, 09.08. 2003

Vreau să vă mulțumesc!

Pur și simplu să vă mulțumesc pentru o existență împlinită datorită produsului firmei dumnea-voastră, care a reușit să ne schimbe cursul și rostul vieții: am o Dacia 1300 pe care am putut s-o cumpăr după 12 ani lungi de așteptare. Faptul că între timp eu am emigrat în Germania nu mi-a putut strica bucuria de a fi posesorul unui automobil de clasă, ba chiar este o mare plăcere să vizitez țara dumnea-voastră minunată la volanul unei limuzine Dacia 1300. Împreună cu toată familia întreprindem lungi călătorii cu Mercedesul românesc și ne bucurăm de mersul său perfect, ca o mașină de cusut "Ileana". Vă scriu acum, pentru că doream să vă împărtășesc convingerea mea că dumneavoastră construiți cu adevărat automobile bune, iar eu nu mai sunt în stare să conduc altă mașină, decât Dacia. Chiar dacă pe autostrăzile europene mă confrunt câteodată cu situații grele provocând blocaje, căci până și motoretele (Mobra) mă depășesc! Dar cel puțin are omul timp de gândire și nu este expus stresului omniprezent. Vă rog să mă scuzați, stimate domnule Dacia, că vă răpesc puținul și neprețuitul dvs. timp liber cu această neînsemnată bucată de hârtie. A fost foarte greu să vă descopăr adresa și a durat ani întregi ca să-mi iau tot curajul să vă scriu. Consider că pentru mine a fost o datorie să vă spun părerea mea, dumneavoastră., incom-parabilului constructor de mașini, culmea industriei de automobile romanești, și să vă aduc mulțumirile mele pentru priceperea pe care ne-ați dovedit-o mie și tuturor posesorilor de mașini Dacia, construindu-ne o asemenea caroserie sub fund. Vă vom rămâne veșnic îndatorați pentru livrarea acestui maldăr de fiare vechi în schimbul căreia v-am oferit doar câteva bancnote murdare, care nici pe departe nu acoperă inestimabila valoare a mărfii dvs. și asta ne întristează profund. Mai ales pentru familia noastră, valoarea ei morala este de neprețuit, dragă domnule Dacia, deoarece copiii noștri au fost procreați în produsul dvs. E drept că după aceea am fost nevoiți să schimbăm banca și axa din spate, dar asta nu ne-a tulburat în nici un fel bucuria, dimpotrivă, ne-am botezat copiii DACIA și UAP! De atunci sunt considerați cam exotici. Mai vreau să vă mulțumesc pentru îndemânarea și priceperea excepțională pe care am fost nevoit să mi l-e însușesc în decursul anilor. Nu există nici o componentă (piesă) pe care să n-o fi schimbat în timp, chiar de mai multe ori. Ca un joc Puzzle pentru toată familia! Acum cred că pot să mă numesc pe drept un mecanic auto priceput cu vechime îndelungată, care-i poate face pe ceilalți șoferi să se îngălbenească de ciudă. O cunoștință pe care am întâlnit-o întâmplător într-un Service Renault, pur și simplu nu a recunoscut mașina. E de neînchipuit, totuși strămoșul Daciei a fost un incompetent Renault 12. Acest progres vertiginos al produsului dvs. l-ar putea face apt chiar și pentru Formula 1! Nu credeți că ar fi o idee bună, dragă domnule Dacia, să livrați motoare pentru Benetton? Unde mai pui că de mecanici nu duceți lipsă! Aproximativ 12 milioane de români pot chiar și în somn să demonteze această mașină. In ceea ce mă privește, eu doar cu remontatul am o problemă: întotdeauna îmi rămân piese în plus. Oare de ce? Dar foarte curios este că mașina merge în continuare chiar și pe autostrăzile romanești. Cu caroseria și șasiul nu mai am nici o problemă, cred eu. Acum nici cu motorul nu mai am, căci l-am schimbat cu un motor de Trabant, de la prietenul meu Radu. El se săturase de rabla aia redegistă, deoarece trebuia să-i facă plinul: lunar! Eu îl iubesc pentru asta, căci, din acel moment, mândra mea merge ca o rachetă: parcă ar avea o turbină ca motor. Așa s-a făcut că în drum spre "Bibi", la Vama Veche, unde am fost în ultimul concediu, am depășit 2 căruțe, 4 combine, trenul personal București-Mangalia, una bucată coloană de militari în termen, un BMW accidentat, 6 tir-uri parcate pe dreapta , 2 turme de oi, 4 gâște, un convoi de înmormântare, 3 nunți, 44 de bicicliști, din care doar 10 erau beți, și trei motorete Mobra. In schimb, toți cei care m-au depășit pe mine păreau foarte voioși și binevoitori: mă salutau și zbierau la mine cu fețele congestionate. Mare păcat că din cauza zgomotului infernal al motorului nu am putut auzi ce-mi spuneau! Ce ți-e și cu vitezomanii ăștia! Iar la barieră au început să-mi bată toba pe capota motorului, ca niște muzicanți adevărați. Și cum din mașină tot nu auzeam nimic, am început să bat și eu în ritm. Ce oameni simpatici, noroc că a venit trenul înainte de solo.... Dragă domnule Dacia, nici nu-ți poți închipui ce mare mi-a fost mândria când am fost oprit de controlul radar! Inima îmi bătea cu putere, dar m-am calmat pe loc când mi-au spus că de fapt nu pe mine m-au oprit, ci pe maratoniștii de la asociația sportiva "FUGA" Slobozia, care mă depășiseră pe drum. Deoarece mașina nu voia să mai pornească, întreg postul de politie a ieșit și m-a împins cam 1 km, înjurând că au pierdut o avere din cauza mea. Mi-au dat chiar și bani numai să-i las în pace și să nu blochez șoseaua ca să-și vadă în liniște de ciubucuri. Ce oameni cumsecade! De câte ori a trebuit să opresc, toți au venit să mă ajute să repar mașina și chiar se pricepeau cu adevărat! Ce oameni cumsecade! De fiecare dată lipsea câte o piesă de schimb, dar nimeni nu se formaliza de chestia asta, nici măcar mașina, care mergea în continuare ca una de cusut. In timpul mersului am putut savura în liniște priveliștea. Și încă cum! Cartofii și ceapa din portbagaj au început să încolțească, din lapte a ieșit iaurt, din vin oțet, din ouă au ieșit puii care și-au luat apoi zborul spre țările calde. In timpul călătoriei am pescuit din Dunăre doi crapi mari ca niște crocodili, am putut privi cum se clădește un întreg etaj la centrala atomică de la Cernavodă și cum s-a întărit cimentul la Medgidia, unde se construia un cartier nou pentru populația șomeră. Am ajuns la Constanța bronzați și cam încălziți din cauza caniculei și am tras la un Peco ca ă-i fac plinul. Să fac plinul la Dacia, ce eveniment pentru mașina asta, dragă domnule Dacia! Acum trei zile, când i-am făcut plinul ultima dată, am uitat sa-i pun și ulei, din păcate. După ce au plecat pompierii și am plătit stația de benzină, ne-am putut continua drumul: pe remorcă. Ce să vă spun, că șoferul a mers ca la raliu, domnule Dacia, închipuiți-vă cu 80 km/h pe autostradă. In cele din urmă, palizi la față de spaimă și cu sufletul la gură am descins la „Bibi“ în Vama Veche, unde toți s-au bucurat când ne-au văzut, deoarece pierduseră orice speranță să ne mai vadă și ne dăduseră dispăruți. Dar ce frumos a fost concediul: am avut deosebita plăcere ca într-o săptămână să demontez miracolul firmei dumneavoastră de doua ori. Probleme am avut iarăși la remontat, de fiecare dată îmi ieșeau tipuri diferite. Dan, acest as al mecanicilor, mi-a pus la dispoziție Dacia lui, ca să-mi completez mașina cu piesele de schimb de care aveam nevoie, așa că la sfârșit a mea era ca nouă și a lui - un biet coteț de găini. Odată treaba terminată, ne-am lansat cu moralul ridicat și cu toate pânzele sus, spre casă! Pe drum mi-am amintit de dvs. și am adunat curajul să vă întreb dacă nu puteți să ne livrați încă o mașină din stoc, care și așa e destul de mare, deoarece trebuie să-i dau omului mașina înapoi, măcar ca să ajungă zilnic la serviciu. Poate fi și stricată sau incompletă, și-o pune el la punct, că-i meseriaș. In marea dvs. bunăvoință, stimate domnule Dacia, vă rog să-mi acceptați scuzele pentru îndrăzneala mea, dar este prima Dacia care m-a părăsit de tot și de abia acum am înțeles de ce la fiecare 50 km distanță se găsește câte un Service Dacia: ca să se poată ajunge de la una la alta. Mult mai bine organizat decât la alte tipuri de mașini, așa că până ți-o repară, poți să admiri pe îndelete frumusețea peisajului, timp e destul. Și mai ales, câtă pricepere și cătă promptitudine, ce grijă constantă pentru mulțumirea clienților plutește binefăcător deasupra celor care repară! Orice neajuns este imediat înlăturat și reparat. Așa ni s-a întâmplat și nouă, când, după 15 km, ne-a părăsit bateria și nu am mai avut curent. La Service ne-au spus că nu avem și că vinovat e doar "Renel-ul" și nimeni altcineva! Nu face nimic, am pornit-o la drum fără lumină: ce sunt 355 km, o nimica toată. Noroc că a mers Radu cu VW-ul său decadent în fața noastră și ne-a luminat drumul și sper că a luminat și drumul firmei dvs. spre un viitor și mai luminos! Când am ajuns, ne-am repezit într-un suflet la maternitate, unde prietena lui Radu (care între timp rămăsese gravidă ) a născut la termen o fetiță sănătoasă și frumoasă. Părinții vă sunt teribil de recunoscători, deoarece fără produsul firmei dvs., bietul om nu ar fi avut niciodată timp să facă un copil, așa de stresat e în viata de toate zilele. De altfel, noi toți vrem să vă mulțumim și să vă invităm la botezul micuței NOVA, sperând că veți avea timp să ne vizitați. In cazul în care plecați la drum cu o limuzină din producția proprie, s-ar putea să ajungeți tocmai la nunta acestui copil frumos, așa că vă rugăm să nu uitați cadourile: multe piese de schimb pentru Dacia! Pentru că de acestea o să avem nevoie întotdeauna, și în secolul, și în mileniul viitor...

V-ați întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă în toată țara asta s-ar strica semafoarele? Dacă DA, precis că o să aveți în continuare foarte mult de lucru, domnule Dacia, așa că....

Cu stimă, Wolfito

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!