Vremea era inchisa....
Cerul era furios - negru de suparare - cam ca Muma Padurii,
sau Baba Cloantza, dupa ce si-au privit Chipurile in oglinda!
Hmmm!...amuzant!
Dar cand te uitai in sus,numai amuzant nu era!
Era ca shi cum o tona ,sau mai mult, de fier vechi,erau tznute de o macara...dar amenintzau sa cada pe trecatori...
Intr-adevar ...deloc amuzant !
Unde era caldura??
Nicaieri...
Totul respira a durere ... a tristetze...
Chiar shi a indiferentza - in cel mai bun caz!
Somn!
O stare de letargie plutea in atmosfera,shi amenintza sa cuprinda pe toata lumea!
Totzi ashteptau...
Ce?
Nu shtiu!....shi nici ei nu shtiau!
Aveau starea asta de mult....stateau in expectativa..shi nu reushau sa-shi revina.
Incercau sa ghiceasca ce avea sa se intample...parca ar fi ashteptat sa ishi spele pacatele ,ca nishte adevaratzi creshtini...
Dar,parca nu era asta!
Apasarea era atat de puternica!
Aveau impresia ca se aflau intr-un cablu de inalta tensiune...shi tensiunea creshtea..shi creshtea..shi creshtea...pana cand...o voce ascutzita exclama:
"Ploua!"