Poate esti fericit ! eu sunt ; la fel de nefericit ca si tine… la fel de simplu si necunoscut, precum tu imi esti mie, in aceasta clipa, pe care nici macar nu ti-o pot impartasi. Existam in locuri si timpuri diferite, traim ganduri si constrangeri distincte, impartasim, insa, suflarea de constiinta, ce te-a adus acum langa mine. Imi urmaresti cuvintele cu indiferenta unui strain aparte…
Trebuie sa te fi gandit vreodata ca secundele tale se scurg asemeni nisipului din clepsidra, fara sa faca vreo diferenta intre fericire si nefericire, de parca rostul tau n-ar fi altul decat sa te scurgi pana la ultima picatura in cupa unui Dumnezeu betiv. Trebuie sa te fi intrebat daca eterul care se scurge din tine te eupizeaza cu fiecare picatura scursa, ori cu fiecare picatura ramasa… trebuie sa te fi gandit la anii care au trecut, in detrimentul celor ramasi sa-ti sece venele de viata. Trebuie sa te fi gandit la propriul tau sfarsit, la propria ta liniste, ticsita de clipe eterne.. oare cum arata o clipa neinsufletita ? trebuie sa te fi gandit si la asta… si sa-ti fi dorit cu lacrimi, sa o poti gusta, asemeni zeului ce iti suge sangele de viu ! trebuie sa te fi gandit cum ar fi, sa-ti culci capul pe perna, si sa-ti lasi singur seva, sa se scurga, ca un act de vointa pe care zeul cel lacom nu-l va fi anticipat in spiritul tau. Aceasta este poate singurul rasfat, pe care ti-l poti permite… sa te scurgi singur, pentru a bea din cupa zeilor !

Nota : 2004.11.28 , invitatie