poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-28 | |
Stii, mereu mi-au displacut proverbele si lucrurile fixe, batute-n cuie ( poate de aici porneste repulsia mea fata de matematica ), insa azi, unul dintre ele m-a rastignit: " Ochii care nu se vad se uita".
Atat de frumos crescusera radacinile iluziilor la picioarele mele, atat de inocent ploua cu sperante peste ele, incat a fi un vis mi se parea absurd. Uitasem ca absurdul suntem noi. ("un complicat paradox inutil", vorba lui Mishima Yukio). Uitasem ca radacinile nu cresc si ca sperantele nu cad ( doar dor ). De sus insa, de pe cruce, parea altfel : ochii tai mai aproape, zambetul tau mai real, mai sincer gandul, mai albastru cerul. " Ochii care nu se vad se uita". Ochii tai erau mereu prezenti, aprinsi ca doua faclii interzise dintr-un templu mult prea ciudat. Ai tai erau vii, miscatori. Ai mei inchisi si ganditori, prea absenti pentru a fi reali, prea banali pentru a fi un vis. Ochii care nu se vad se uita precum se uita copilaria, precum se uita adolescenta, precum se uita ochii din spatele ochilor, ce nu vor sa doarma, sa planga, ce nu mai vor sa fie ochii care se vad fara oglinda si fara batai de pleoape, mereu deschisi,mereu straini, mereu uitati...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate