îmi amintesc au venit străinii au răscolit satul
ne-au strîns pe toți la un loc unde sînt comorile voastre
cele pe care se spune că joacă focuri au vrut să știe
aici! au răspuns bătrînii înțelepți așezîndu-și mîinile pe piept
străinii le-au scos inimile și le-au azvîrlit la cîini aceștia
au fugit cu ele le-au îngropat în loc ascuns mai marele
haitei s-a întins peste mormînt și acum, după
atîția ani, încă îl mai păzește unde sunt comorile voastre
au răcnit iarăși noii veniți nimeni n-a răspuns nu s-a clintit
nici o frunză prin întuneric îi înconjura amenințătoare
tăcerea noastră au legat la ochi toți bărbații
noi copiii credeam că o să joace baba-oarba
dar n-a fost să fie așa erau turbați
călăii noștri cu fiecare cap tăiat simțeau cum
se îndepărtează și mai mult de răspuns a venit rîndul
femeilor ce se rugau în genunchi cînd le-au atins
din țîțele lor a țîșnit lapte amestecat
cu sînge străinii au rămas descumpăniți parcă
fiecare și-ar fi văzut propria mamă dinaintea ochilor
ca prin minune au încălecat și s-au dus
în urma lor a cîntat puiul păsării fără glas
nefericiții străini poate mai caută și acum!