atunci cînd a realizat că lumea e un bal mascat și
el și-a arătat adevărata față, eu n-am purtat niciodată mască
eu m-am purtat pe mine ca pe un costum readus la viață
un costum pe care l-am învățat să crească și să îmbătrînească
și pe care sper să-l las cîndva altcuiva

am avut și eu ușurătățile mele, dar n-am putut suna cu taxă inversă
inima cuiva, și chiar dacă am primit de multe ori ton de ocupat
sau că abonatul are telefonul închis, am stat sub cerul înstelat
am așteptat să cadă stelele și să-mi pun dorințe

și una dintre ele este să dezbrac pe cineva de costum și să văd
ce-i înlăuntru, să mă conving că ființa nu ființează ci iubește
cum spunea leibniz că o mașină desfăcută în părți rămîne tot mașină
pe cînd desfăcută în părți lucrarea lui dumnezeu rămîne o parte din el
rămîne în continuare iubire

și cu iubirea asta putem privi răsăritul, putem privi apusul
să nu-ți fie frică, eu o să te țin de mînă și dincolo iar noi
o să ne desfacem unul pe celălalt de toate învelișurile
pînă sufletele noastre se vor amesteca asemenea gazelor lacrimogene
și vom face baie în lacrimi, goi, ca într-o lagună albastră